Cum se pregătesc credincioșii pentru Lumina Învierii
Pe măsură ce Paștele se apropie, credincioșii români respectă cu strictețe obiceiurile și superstițiile Săptămânii Mari, perioada care precede Învierea Domnului.
Această săptămână este cunoscută și sub denumirea de Săptămâna Patimilor și este marcată de ritualuri de curățenie, muncă și pregătire spirituală, menite să aducă noroc și sănătate în gospodării.
Curățenia, ritual esențial
Tradiția impune ca toate gospodăriile să fie curățate temeinic. Se mătură curțile, se scot șurile de gunoi și se repară gardurile. Șanțurile sunt curățate și adâncite, iar pomii fructiferi primesc un strat de var alb pe tulpină, pentru protecția lor. Se spune că o casă neprimenită până la Paște poate aduce ghinion întregului an.
Aerisitul hainelor
Prima zi a Săptămânii Mari este dedicată aerisirii hainelor, un ritual simbolic menit să alunge energiile negative și să pregătească casa pentru sărbătoarea Paștelui.
Săptămâna Patimilor rămâne un moment de consolidare a familiei, a comunității și a credinței, iar respectarea obiceiurilor este considerată esențială pentru bunăstare și protecție spirituală.
Muncile în gospodărie și în câmp
În primele zile ale Săptămânii Mari, oamenii continuă activitățile agricole: săpat, curățat pomi și semănat. După miercuri, membrii familiei se ajută între ei la treburile gospodărești, respectând tradiția de a nu mai munci singuri.
Femeile trebuiau să termine torsul din furcă până miercuri, pentru a nu fi pedepsite de Joimăriță, o figură mitologică fioroasă care „urmărea” lenea și păstra echilibrul în comunitate.
Joimărița, justițiarul Săptămânii Mari
Legenda spune că Joimărița era inițial o zeitate a morții care supraveghea focurile din Joia Mare. Treptat, ea a devenit un personaj justițiar care pedepsea femeile leneșe prin metode simbolice, precum jăratecul sau arsura degetelor.
Astăzi, povestea Joimăriței este amintită ca avertisment pentru respectarea tradițiilor și a muncii în gospodărie.
Conform tradiției, în noaptea ce premerge Joia Mare sau in dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor.
Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curți, în fata casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească.
Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort in parte sau pentru toți morții din familie și reprezentau o replică precreștină la înhumarea creștină din Vinerea Mare.
Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene.
Ele se făceau din plante considerate a avea virtuți magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.
Focurile se înconjurau cu tămâie si agheasma, în jurul lor se așezau scaune „pentru morții ce urmau sa sosească” și se dădea de pomana copiilor, vecinilor si rudelor.
Obiceiul se mai pastreaza în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldovița, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moșului” dar, de cele mai multe ori, semnificațiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.
Joia Mare este ziua în care, de regula, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii cu mac și nucă și babele coapte în forme speciale de ceramică.
Pasca cea mai importanta coptură rituala a Paștelui, se face din faina de grâu de cea mai buna calitate, cernuta prin sita deasă, și are, cel mai adesea, forma rotundă.
Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pasca, după care, de jur împrejur, se așează aluatul împletit din doua sau trei sucituri si se lasă totul la crescut.
In mijlocul tăvii se așează, apoi, brânza de vaca, pregătită cu zahar, oua, mirodenii si stafide. Peste brânza se face o cruce, din același aluat împletit, împodobită cu ornamente in forma de floare. Se unge totul cu ou si se coace in cuptorul încălzit.
Alta data, cojile ouălor folosite la pasca nu se aruncau si nici nu se ardeau.
Ele se strângeau cu multa grija într-un vas special si se aruncau în Sâmbăta Paștelui pe o apa curgătoare crezându-se ca, astfel, găinile si puii aveau sa fie păziți de uliu peste vară.
Se mai credea ca, în felul acesta, se dădea de știre Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creștinilor.
Ultima vineri din Postul Mare este numita în Bucovina Vinerea Paștilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare.
Conform traditiei crestine, este, ziua in care Iisus a fost răstignit si a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoșesc. Din aceasta cauza Vinerea Mare este zi de post negru.
In Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credința că dacă cineva se încumeta a coace în aceasta zi face mare păcat iar coptura nu este mâncată nici măcar de pești.
In Vinerea Mare, dimineața, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculți prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoși pe tot parcursul anului.
Seara, însă, întreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului și pentru a trece pe sub acesta în scopuri terapeutice.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărurilor, să deretice prin încăperi și să facă ultimele retușuri la hainele noi pe care urmau sa le îmbrace in zilele de Pasti.
De obicei, în Sâmbăta Mare are loc si sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiționale: drobul, numit in Bucovina cighir, friptura si borșul de miel.
Spre deosebire de Crăciun, pentru Pasti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde și zicerea: „Crăciunul este satul iar Paștele este fudul”.
Principala grija a oamenilor, înaintea Paștilor, este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodina trebuind sa aibă o cămașă nouă, cusută în mod special, iar bărbații măcar o pălărie nouă.
Sâmbăta seara fiecare gospodina își pregătește cu grija coșul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfințire.
Sursa: CreștinOrtodoc.RO
