Târgul Romanului și răscumpărarea sa
Una dintre cele mai interesante cercetări ale părintelui dr. Florin Țuscanu a fost cea legată de istoria Târgului Romanului.
Într-o nouă postare, pe pagina de facebook la rubrica ”Dreptul la Neuitare” părintele cercetător descrie pecetea Comisiei strângerii banilor pentru răscumpărarea Târgu Romanului care se regăsește în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
”Istoria dezvoltării așezărilor urbane nu se păstrează doar în documente oficiale sau pe hărți vechi, ci și în obiecte aparent mărunte, care, privite cu atenție, pot spune povești excepționale despre trecutul unei comunități.
În colecțiile Muzeul Național de Istorie a României se păstrează o matriță sigilară realizată la mijlocul secolului al XIX-lea, destinată spre a fi folosită de comisia însărcinată cu strângerea fondurilor de răscumpărare de către locuitorii Târgului Roman a vetrei târgului și a imașului de la Episcopia Romanului.
Răscumpărarea acestor teritorii, desfășurată între anii 1835 și 1852, a reprezentat un moment definitoriu pentru comunitatea locală. Pecetea, inscripționată cu anul 1845, devine astfel un document istoric unic pentru eforturile susținute de comunitatea locală pentru recuperarea unei părți esențiale din spațiul urban al acestui important centru ecleziastic moldovenesc.
Demersul comunitar a fost determinat de disputele repetate dintre târgoveții din Roman și Episcopie, conflicte care s-au intensificat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Miza o reprezentau drepturile de stăpânire asupra unor părți din moșia și vatra târgului, ceea ce afecta implicit modul în care erau încasate veniturile și a dările locale.
La 22 octombrie 1834, pe fondul nemulțumirilor mai vechi și al abuzurilor recente comise de arendașul veniturilor Episcopiei, locuitorii târgului au înaintat o plângere către domnitorul Mihail Sturdza.
Ei reclamau încălcarea dreptului de folosință asupra moșiei Târgului Romanului, aflată în proprietatea Episcopiei încă din vremea lui Ștefan cel Mare, când fusese înființată Episcopia Romanului.
Rezoluția favorabilă a Divanului Domnesc le-a permis târgoveților să inițieze strângerea de fonduri necesară răscumpărării terenurilor.
Deși disputa s-a prelungit până în 1852, fiind marcată de numeroase plângeri și procese, finalizarea achiziției de către comunitatea locală a constituit un moment de referință pentru istoria urbană a spațiului moldovenesc, ilustrând afirmarea solidarității și a conștiinței civice locale”, spune pr. dr .Florin Țuscanu, care descrie acest sigiliu, de formă circulară și gravat, spune părintele, cu ”o remarcabilă finețe”, fiind decorat în câmpul central cu reprezentări arhitecturale – biserici și clădiri care evocă centrul târgului Roman – încadrate de arbori.
”Sub această imagine cu o vădită simbolistică urbană, este inscripționat anul 1845. Pe margine, între două cercuri perlate, se desfășoară legenda în limba română, redată cu caractere chirilice cursive: „ПЕЧЕТЕ КОМІСІЕІ СТЪНГЪТОАРІ БАНІЛОР ПЕНТРꙊ РІСКꙊМПІРІ ТЪРГꙊ РОМАНꙊЛ” (Pecetea Comisiei Strângătoare a Banilor Pentru Răscumpărarea Târgului Romanului).
Prin mesajul și simbolistica sa, această piesă devine nu doar un instrument administrativ, ci și un simbol al mobilizării și al determinării unei comunități de a-și redobândi drepturile”, susține pr. dr. Florin Țuscanu.
