Păsări rare pe Siret
Romașcanul Cristian Grigore, probabil pescar ”înrăit”, a trimis spre publicare site-ului Societăți Orintologice din România, două fotografii din care rezultă că pe râul Siret au apărut în ultimii ani, păsări rare. Fotografilie sale fac parte din ceea ce jurnalistic vorbind vrea să însemne ”O fotografie face cât 1000 de cuvinte”.
Într-o primă postare din luna iunie, Cristian Grigore, a semnalat apariția pe râul Siret a Scoicarul (Haematopus ostralegus), care este potrivit Wikipedia o pasăre migratoare, cu ciocul proeminent și drept, irisul și picioarele roșii, care cuibărește îndeosebi pe solul scoicos de pe litoralul marin din Europa și Asia. De regulă iernează în sudul și vestul Africii sau în sudul Asiei. Pasărea este mai mare decât un porumbel (lungime 43 cm).
Pasărea are corpul negru, cu alb pe abdomen, piept, aripi (o dungă lată) și deasupra cozii. Ciocul proeminent și drept, irisul și picioarele sunt roșii. Iarna apare o bandă albă peste gâtul negru, iar picioarele sunt roz pal.
Cuibul este format dintr-o gropiță căptușită cu scoici și resturi de alge. Prin mai-iunie femela depune de obicei 3 ouă galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe.
Puii sunt nidifugi și imediat după ieșirea din ou pot părăsi cuibul. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu midi, crabi și viermi, iar pe uscat cu râme și insecte. Zboară în stoluri în formă de V, scoțând strigăte puternice ”clip” sau ”blip”.
Pe Siret a apărut și pescărușul albastru
Într-o altă postare pe pagina de facebook, Cristian Grigore, a semnalat și prezența, tot pe râul Siret, a pescărușului albastru, descris de specialiștii Societății Ornitologice din România ca fiind o specie de pasăre de talie mică, viu colorată, cu aspect inconfundabil. Sexele sunt foarte asemănătoare.
Capul și spatele sunt albastre cu reflexe metalice (în partea centrală a spatelui mai deschis) iar ventral este portocaliu; gușa păsării fiind albă. Masculul are ciocul negru complet, iar femela are partea de la bază roșiatică. Lungimea corpului este de 17-19 cm, anvergura este de 24 – 28 de cm, iar greutatea de 34 – 46 de grame.
Localizare și comportament
Specia trăiește din vestul Europei, până în estul Asiei, inclusiv în Japonia. În nord urcă până în Scandinavia și sudul Siberiei. În sud este prezent până în nordul Africii, India și Indonezia.
În România specia cuibărește pe o arie largă, din Delta și Lunca Dunării, până în zonele de deal.
Este o specie în general sedentară sau parțial migratoare în România.
În iernile grele când bazinele acvatice îngheață complet, majoritatea exemplarelor se deplasează uneori pe distanță mare pentru localizarea altor surse de hrană.
Este o specie acvatică, fiind legată de ape stătătoare sau lent curgătoare, bogate în pește de mici dimensiuni. Are nevoie de maluri abrupte, expuse, fără vegetație (lutoase, argiloase sau de altă natură), în care poate să își sape galerii pentru a cuibări.
Specia se hrănește cu: pești de talie mică, după care plonjează și se scufundă, din locul de pândă situat deasupra apei. Suplimentar consumă și nevertebrate: libelule, viermi, melci, creveți etc.) sau amfibieni.
Foarte rar, iarna, consumă și fructe de mici dimensiuni (soc) sau tulpini de stuf.
Pescărașul albastru a fost ales ca simbol al Societății Ornitologice Române, încă de la înființare, în anul 1990. Datorită dibăciei sale în prinderea peștilor, în zona Deltei este cunoscut ca ”Ivan Pescar”.
