De Ziua Internațională a Copilului, România organizează festivaluri, spectacole și parade dedicate celor mici. Dar, în spatele baloanelor colorate și al scenelor improvizate în parcuri, realitatea rămâne aspră: un copil din trei trăiește în risc de sărăcie sau excluziune socială.
Datele Eurostat arată că România a înregistrat cea mai mare scădere a acestui indicator în 2024 – minus 5,2 puncte procentuale. Totuși, 33% dintre copiii români sunt încă vulnerabili. E o statistică greu de sărbătorit.
Un 1 iunie în care alți copii mor
În Gaza, UNICEF vorbește despre „orori de neimaginat”: peste 50.000 de copii au fost uciși sau răniți în timpul conflictului. În același timp, ajutoarele umanitare scad, spitalele se închid, campaniile de vaccinare se opresc. Copiii devin victime directe ale nepăsării globale. „Niciun copil nu ar trebui să moară din cauze prevenibile”, spune Edouard Beigbeder, director regional UNICEF.
Ce rămâne copilăriei?
Pentru mulți, copilăria e un spațiu al jocului și al protecției. În România, 1 Iunie este o zi liberă, dar și o ocazie să ne întrebăm: câți copii trăiesc în siguranță? Câți merg la școală? Câți sunt ascultați, sprijiniți, văzuți?
Istoria unei zile dedicate copiilor
Prima Zi a Copilului a fost sărbătorită în Turcia, pe 23 aprilie 1920. În 1925, 54 de state adoptau „Declarația pentru Protecția Copilului” la Geneva. În paralel, consulul Chinei la San Francisco organiza un festival pentru copiii orfani – moment simbolic care avea să consacre 1 iunie ca dată recunoscută internațional.
UNICEF a fost creat în 1946, după război, pentru a oferi ajutor copiilor din Europa. Iar în 1959, ONU adopta Declarația Drepturilor Copilului, urmată în 1989 de Convenția Drepturilor Copilului – ratificată și de România prin legea nr. 18/1990.
Ce oferă România copiilor ei în 2025?
Alocațiile rămân la nivelul din anul precedent: 719 lei/lună pentru copiii sub 2 ani (sau sub 3 ani cu handicap); 292 lei/lună pentru copiii între 2 și 18 ani.
Prin comparație, Germania oferă 255 euro/lună/copil. Luxemburg merge până la 800 euro pentru al treilea copil. În alte țări europene, sprijinul e corelat cu veniturile familiei, numărul de copii sau situația medicală.
De la Pravila de la Govora la grădinițele moderne
În spațiul românesc, preocuparea pentru copil se regăsește încă din secolul XVII, în Pravila de la Govora. Începând cu anii 1800, apar primele grădinițe și creșe, iar legislația evoluează lent, dar vizibil. În 1909, învățământul preșcolar era reglementat oficial. Din milă socială, educația timpurie a devenit, treptat, politică publică.
Fără exagerări, fără lozinci: doar responsabilitate
1 iunie e o zi în care sărbătorim, dar nu uităm că au nevoie de hrană, adăpost, educație, siguranță. Ceea ce li se oferă azi le va modela ziua de mâine. Iar ceea ce nu primesc acum, va reveni să privească în ochii noștri, mai târziu.
Flora ORDEAN
Camelia VARVARA
