O întâlnire cu totul aparte, la 50 de ani de la absolvire
Întâlnirile oricărei generații de absolvenți, cele de la 10, 20, 30, 40 de ani de la absolvirea liceului sunt emoționante. Dar o revedere la jumătate de veac de la absolvirea uneia din cele mai prestigioase unități de învățământ liceal din România este, deja, cu totul și cu totul deosebită. Este și cazul generației de absolvenți ai promoției 1975 a Liceului ”Roman-Vodă”, devenit după 1989 colegiu.
Felician Ioniță, sufletul revederii
”Sufletul” întâlnirii a fost inginerul Felician Ioniță, fost director tehnic al Primăriei Roman, până anul trecut. Acesta a dat amănunte, în exlusivitate, pentru ”Monitorul de Roman”, despre modul în care a fost gândită întâlnirea uneia din ”generațiile de aur” ale bătrânului ”Gimnaziu” din urbea mușatină, ajuns la ”venerabila” vârstă de 153 de ani.
O decizie neobișnuită: fără catalog, fără laude
”Orice întâlnire de revedere la o anumită perioadă de la terminarea liceului este mereu o ocazie de a vedea viața cu ochii maturității, cu ochii speranțelor, a viselor, a reușitelor și nereușitelor. Jumătate de secol reprezintă un interval de timp uriaș. Viața nu este neapărat despre reușite, ci despre un parcurs al ei, despre traseul profesional și uman al fiecăruia. De aceea, noi, comitetul de organizare al întâlnirii, am luat o decizie, ușor ciudată, care nu a fost pe placul tuturor.
Am decis să nu strigăm catalogul și să nu vorbim nimic în public despre realizările copiilor și nepoților noștri, ci despre noi. Singura constantă a vieții e schimbarea și de aceea e interesant să te întorci în timp la visele adolescenților, care în urmă cu 50 de ani aveau 18-19 ani.
Cine a vrut să se laude cu nepoții și copiii a făcut-o în particular, pentru că este știut că toți avem cei mai frumușei și voinicei nepoți și nepoate și cei mai realizați copii. La întâlnirea de vineri, 30 și sâmbătă 31 mai a fost vorba doar despre sărbătoarea noastră”, a declarat – în exclusivitate pentru ”Monitorul de Roman” – Felician Ioniță.
Respect pentru cei plecați
Din programul revederii nu a lipsit masa colegială, pe care au servit-o la selectul restaurant ”Mariko Inn” și ceremonia de depunere de jerbe la mormântul foștilor profesori și la cel al colegilor plecați, mult prea devreme, în Lumea celor Drepți.
O generație de excepție
Felician Ioniță a vorbit apoi despre minunații colegi ai unei serii de excepție, dintr-un colegiu renumit pentru calitatea actului educațional, în toate timpurile, despre un liceu care a dat mari personalități ale acestei țări.
Au fost prezenți la întâlnire nume mari ai generației 1975: profesor universitar Eugen Carata, de la Institutul Politehnic din Iași, profesor universitar Rodica Boazu de Facultatea de Construcții din Iași, George Licurici, din Suceava, unul dintre cei mai mari caricaturiști ai acestei țări, cu multe premii naționale și internaționale, care a excelat ca scenarist de filme, caricaturist, pasionat de teatru și regie, redactor la revista Viața Politehnicii și Opinia Studențească, realizator de emisiuni radio, cu numeroase premii la concursuri de eseuri și de epistole, realizator de emisiuni radio, în viața de toate zilele, din 1998, expert evaluator ANEVAR.
Colegi veniți din toate colțurile lumii
Din Statele Unite ale Americii a ajuns fosta lor colegă, Corina Mararu, director la IOCC (Internațional Orthodox ”Christian Chanties”). A venit, ca de fiecare dată, la întâlnirile generației, Dan Achihăi, fost olimpic internațional la Matematică, cel care a fost unul dintre marii specialiști ai acestei țări în modernizarea telefoniei.
”A fost vorba și despre cei care nu mai sunt printre noi, precum soții Pătrăuceanu, oameni de afaceri din Roman, care au plecat din această lume, mult prea devreme”, a declarat Felician Ioniță, care a vorbit cu egală admirație despre fiecare coleg de liceu, precum profesoara Simona Stoica, fostă directoare la Liceul din Comănești, dr. Angela Bica, vicepreședinta Patronatului Medicilor de Familie Neamț sau Dan Stănescu, un coleg căsătorit în Polonia, înainte de Revoluție, care are o mică afacere și care nu lipsește niciodată de la aceste întâlniri.
Profesori de neuitat
Fostul primar al municipiului, Dan Ioan Cărpușor, are și el numai cuvinte de laudă despre colegi, apreciind că valoarea unei generații este dată de modul în care dascălii ei își formează elevii. ”Sunt mândru că am făcut parte din această generație de excepție. Și asta în primul rând datorită dascălilor noștri, profesori nemaipomeniți, care au fost excepționali pe partea de relație cu elevii.
Vă dau un exemplu: din clasa noastră de 35 de elevi, absolut toți au reușit la facultate și au avut cariere profesionale nemaipomenite. Asta în primul rând pentru faptul că am avut profesori renumiți, cunoscuți în țară și în străinătate, în fruntea acestora aflându-se renumitul profesor Cojocaru Alecu, autor de manuale școlare, prețuit de lumea matematicii din țară și străinătate sau un profesor erudit de talia profesorului Gheorghe A.M.Ciobanu și atâția alții”, a declarat Dan Ioan Cărpușor, care a mai spus că la întâlnirea de vineri, 30 iunie, a rămas profund impresionați despre luciditatea, spontaneitatea și pofta de viață a celor doi profesori prezenți la revedere: Violeta Lăcătușu și Mihai Gavriluț, singurii dintre foștii profesori prezenți la revedere, restul dascălilor în viață aflându-se în imposibilitatea de a mai participa la asemenea revederi, din cauza problemelor de sănătate.
Violeta Lăcătușu, dascăl și scriitoare de prestigiu
Violeta Lăcătușu, una dintre personalitățile marcante ale Romanului, de care mă leagă o prietenie profesională de peste 40 de ani, ca profesor de Limba și literatura română și ca slujitori, înainte de Revoluție, în sistemul de educație, mi-a mărturisit bucuria de a se vedea cu o serie de oameni tonici, plini de viață și cu speranță în viitor ca toți cei prezenți la revederea de 50 de ani a promoției 1975.
”Întâlnirea cu această generație a fost pentru mine o mare, mare bucurie, dătătoare de energie și poftă de viață molipsitoare. M-am bucurat cu atât mai mult cu cât generația lor este legată de tinerețea mea. M-am entuziasmat că am întâlnit oameni tineri, și la propriu și la figurat, dornici de viață, plini de optimism și bucuroși de fiecare revedere.
A fost o generație de elevi bine educați în timpul anilor de școală, la liceu și în familie, o generație care a pus preț pe învățătură, dovadă carierele lor de excepție, dar mai ales recunoștința față de generația de profesori excepționali pe care i-au avut, în frunte cu veneratul profesor Alexandru Cojocaru, față de care și eu, ca fostă elevă, și apoi cadru didactic, am avut un sentiment de mare, mare recunoștință.
Mi-am amintit cu plăcere de atmosfera din cancelaria acelor ani, aceea a unor oameni care se prețuiesc și fac efoturi împreună să educe generații”, a mărturist, încă marcată de întâlnirea deosebită, Violeta Lăcătușu, care a spus, cu modestie, că a apreciat faptul că a fost înconjurată cu atâta prețuire, știut fiind că într-un oraș ca Romanul i se cunosc realizările scriitoricești și în domeniul artelor plastice.
”Spun toate acestea gândindu-mă la faptul că am rămas la această întâlnire mult peste ora la care credeam că voi pleca. Și asta pentru că m-am gândit la alte întâlniri de revedere, unde am constatat că oamenii sunt mai puțin optimiști și gânditori în ceea ce privește starea lor fizică și psihică, intrată deja în declin”, mi-a mărturisit buna mea prietenă, Violeta Lăcătușu.
