DREPTUL LA NEUITARE… Episcopul Romanului Isaia Vicol, trecut la cele veșnice la 20 iunie 1878, înmormântat în pridvorul Catedralei Episcopale.
Pr. dr. Florin Țuscanu consemnează în rubrica sa diurnă ”Dreptul la Neuitare” faptul că în pridvorul Catedralei Arhiepiscopale din Roman sunt înmormântați doi episcopi: Veniamin Roset, care a murit la 14 iulie 1851 și Isaia Vicol , trecut la cele veșnice la 20 iunie 1878.
”Se împlinesc 148 de ani de la trecerea în veșnicie a episcopului Isaia și am găsit potrivit să-l pomenim în rugăciune și să-i facem un modest portret în cuvinte.
Viitorul episcop s-a născut în familia preotului din Dobreni-Neamț, a intrat în viața monahală, ajungând stareț al mănăstirii Golia, din Iași, iar în anul 1868 a fost numit locotenent de episcop al Romanului, pentru ca peste cinci ani, în anul 1873, sa fie numit episcop (titular) eparhiot, păstorind încă cinci ani Episcopia Romanului.
Din cauza sănătății șubrede, la vârsta de 57 de ani, episcopul Isaia s-a stins din viață, fiind înmormântat în pridvorul Catedralei Episcopale din Roman.
Înfăptuirea cea mai importantă a acestui ierarh la Roman, care păstrează vie memoria sa, este reședința episcopală (casa arhierească).
Povestea acestei case arhierești este una interesantă. Lucrările s-au întins pe o perioada de trei decenii, sub trei episcopi. În anul 1852 lt. de episcop Iustin Edesis cu acordul Ministerului Cultelor a dărâmat două clădiri vechi din incinta episcopiei pentru a ridica o reședință episcopală nouă, dar nu a putut duce la îndeplinire planul său.
Abia în anul 1877 episcopul Isaia Vicol, înzestrat cu spirit gospodăresc, a izbutit să ridice casa episcopală, dar nici el nu a terminat-o deoarece s-a îmbolnăvit și s-a stins din viață prea devreme.
Cel care va termina lucrările și va așeza pe holul de la intrare o pisanie, din care aflăm istoria acestei reședințe, va fi succesorul lui Isaia, marele episcop Melchisedec Ștefănescu, la anul 1879 luna octombrie”, scrie pr.dr.Florin Țuscanu.
