Pentru cel de-al treilea portret al unei femei de succes, am ales-o pe căpitanul Irina Popa, purtător de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Neamț. Dincolo de a fi vocea oficială a instituției, Irina Popa este un om cu o poveste impresionantă, o femeie care îmbină rigoarea științelor exacte cu fermitatea unui ofițer și sensibilitatea unei mame devotate.
Născută pe 7 august 1978, în Iași, Irina Popa a absolvit Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 2001. Drumul profesional nu a fost nici simplu, nici previzibil. A început ca profesor de chimie la Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu” din Iași, apoi a lucrat în funcția de chimist în industria farmaceutică. Însă, din 2007, și-a regăsit chemarea la ISU Neamț, unde și-a construit o carieră solidă. În timp, a avansat la gradul de căpitan și a devenit unul dintre cei mai buni și apreciați comunicatori ai instituțiilor publice din județ.
În viața personală, Irina Popa și-a găsit echilibrul alături de soțul său, colonelul Mihai Cătălin Popa, adjunct al inspectorului-șef al ISU Neamț. Sunt împreună din 2006 și au un băiat de 13 ani, care reprezintă, fără îndoială, cea mai mare realizare a lor.
Într-o lume a bărbaților, femeia rămâne un dar
Într-un domeniu dominat de bărbați, Irina Popa și-a câștigat respectul prin muncă, seriozitate și empatie. Întrebată ce rol joacă femeia într-un astfel de mediu, răspunde fără ezitare: „Femeia e un dar a lui Dumnezeu, un tot care vine să completeze bărbatul, în tot ceea ce face!”.
Se consideră o femeie puternică, dar nu invincibilă. Familia este ancora ei, punctul care o face să meargă mai departe, indiferent de provocări. „Pentru mine, ca pentru oricare femeie de pe acest pământ, cred că familia e cea care îți dă motivația de a trece peste toate obstacolele vieții, locul de unde femeia își trage seva, împlinirile și bucuria de a trăi”, spune Irina Popa.
Dar, ca orice om, are și temeri. „Frica cea mai mare este aceea de boală, pentru că viața, în ultimii 3-4 ani, m-a cam încercat din acest punct de vedere. Nu-mi doresc decât sănătate și putere de muncă, pentru a-mi putea crește copilul și a-l vedea un om realizat, profesional și personal. Cel mai mare zbucium al meu e legat de modul în care trebuie să-mi îndeplinesc îndatoririle de părinte, care-și ferește copilul de pericolul de a cădea în mrejele unor vicii: băutură, tutun, alcool și, mai ales, droguri”, mărturisește cu sinceritate.
Despre pasiuni, modele și lecțiile vieții
Pasiunile căpitanului Irina Popa sunt simple, dar esențiale: lectura, călătoriile și timpul petrecut cu cei dragi. „Ador lecturile care mă destind. Iubesc călătoriile și timpul petrecut cu familia și prietenii. Mă simt bine alături de ei, așa cum – în egală măsură – mă simt bine în marea familie profesională de la locul de muncă”, spune ea.
În ceea ce privește modelele în viață, Irina Popa nu ezită să își amintească de bunica sa maternă, o femeie simplă, dar puternică, care și-a crescut copiii și nepoții în absența soțului plecat la muncă în străinătate. „Bunica mea a fost nevoită întotdeauna să facă și treburi de bărbat, când bunicul era plecat. Iar dacă e să vorbim de modele, lista acestora ar putea continua cu diriginta mea din liceu, cea care m-a făcut să iubesc chimia și să urmez o facultate de profil. Și prietenele mele, și colegele de la serviciu, și șefa mea de la IGSU București, doamna colonel Alina Moisoi. Toate sunt modele de viață, de la care am avut și am, zilnic, de învățat.”
Însă unul dintre oamenii care i-au marcat începuturile în ISU a fost generalul de brigadă Ioan Nițică, un mentor pe care îl poartă în suflet. „Dumnezeu l-a luat înainte de vreme, dar mulți dintre noi nu-l vom putea uita niciodată”, spune cu emoție.
Femeia, ofițerul, mama – toate aceste roluri se împletesc în Irina Popa, un om care nu doar că reușește în lumea bărbaților, ci aduce o perspectivă diferită, mai caldă, mai empatică.
Iar dacă ar fi să rezumăm povestea ei într-un singur cuvânt, acesta ar fi: dedicare.
