DREPTUL LA NEUITARE… Pledoarie pentru – ZIUA LIMBII ROMÂNE
Una dintre cele mai frumoase pledoarii pentru marcarea Zilei Limbii Române(31 august) vine din partea pr. dr. Florin Țuscanu, lector universitar la Facultatea din Bălți, Republica Moldova. Acolo peste Prut frații noștri divinizează limba română, iar accentual lor inconfundabil și plin de un farmec aparte.
Preotul cărturar dr. Florin Țuscanu reamintește conținutul primei poezii despre Limba română: „Limba noastra-i limbă sfânta, limba vechilor cazanii (pr. Alexei Mateevici).
”Astăzi este ziua Limbii Române, ziua limbii strămoșilor noștri, limba în care străbunii noștri și-au declarat iubirea, au crescut copiii și au strigat unii la alții la vreme de primejdie.
E limba în care s-au încurajat pe front, ori dinaintea primejdiilor, s-au rugat și au ascultat tâlcuirea Evangheliei. Și s-au alfabetizat.
E limba nunților noastre. Și limba înmormântărilor noastre. E limba în care admirăm și regretăm deopotrivă… În care ne-au scris poeții iubirile lor. În care romancierii s-au întrecut să o crească.
„E Limba în care ne descoase Dumnezeu din ițele nemerniciei și mediocrității și ne înalță în veșnicii pe măsura credinței, a dragostei și a nădejdii”, după cum spune atât de frumos părintele Constantin Necula.
Limba română s-a plămădit în Biserică.
Ceaslovul și Psaltirea au fost primele Bucvare (Abecedare) ale românilor.
Școala a început în tinda Bisericii, iar cărțile de cult (așa cum este și prima carte tipărită în Moldova, Cazania lui Varlaam, „Cartea românească de învățătură”, Iași, 1643), s-au adresat întregii seminții, adică românilor de pretutindeni, pe limba lor.
Mă preocupă fenomenul cultural-istoric al circulației vechilor noastre cărți de cult, fenomen care pe lângă reconstituirea trecutului oferă mărturii de mare însemnătate privind unitatea de limbă și cultură a românilor din toate regiunile.
Marele merit al acestor vechi cărți românești, aprecia N. Iorga, este că „trecând hotarele, au adunat sufletește prin viața culturală pe toți românii laolaltă. Prin ele, mai mult decât prin vechile manuscrise care circulau și se copiau (…) s-a întemeiat o viață literară comună tuturor românilor (…) s-a întemeiat ceva neprețuit pentru orice popor, căci cuprinde ceea ce va da formă gândului și simțirii generațiilor ce vor urma: limba română literară!”, este de părere părintele Florin Țuscanu.
