Oamenii vin la avocat când nevoia devine copleșitoare

Interviu cu avocata Amalia Vlad, Baroul Neamț

Divorțuri, violență domestică, dosare de fond funciar și moșteniri lăsate în urmă de cei plecați — asta intră, zi de zi, pe ușa unui cabinet de avocatură din Neamț. Am întrebat-o pe avocata Amalia Vlad ce aduc oamenii la ea, ce se poate rezolva de la distanță, ce înseamnă blocajul actual al cadastrului pentru dosarele aflate pe rol și de ce crede că hotărârile luate la București nu ajung până în provincie.

„Fie au fost dați în judecată, fie sunt nevoiți să promoveze un proces”

Rep.: Care e cea mai frecventă problemă cu care vine omul la dumneavoastră?

Amalia Vlad: Pentru că sunt avocat civilist în esență, cel mai des mă confrunt cu probleme de dreptul familiei și cu probleme de proprietate.

Oamenii vin la avocat când nevoia devine copleșitoare. Fie au fost dați în judecată, fie sunt nevoiți să promoveze un proces.

Dacă în materia dreptului familiei problemele legate de divorț și violență domestică încă țin, în mod nefericit, capul de afiș, în materia proprietății încă ne batem să aducem dreptatea în dosarele de fond funciar.

Rep.: Ce s-a schimbat în ultimii cinci ani?

A.V.: Cam nimic și cam totul.

Trăim în aceeași lume plină de frustrări și nedreptate, asistăm zilnic la acte de injustiție și corupție și căutăm soluții ieftine de la inteligența artificială sau de la oameni ieftini care promit mult și nu oferă nimic real. Trăim într-o nesiguranță și volatilitate legislativă, în care legile se modifică permanent, împotriva principiilor fundamentale de drept.

În schimb, refuzând resemnarea, oamenii încep să își cunoască mai bine drepturile și să lupte pentru ele. Educația juridică părăsește sfera opționalului și devine necesară. Colaborarea permanentă cu un profesionist în drept înlătură nesiguranțe și capcane, elimină eventuale litigii și creează siguranță.

Cât despre mine, profesionistă în drept: învăț, mă adaptez, mă upgradez.

 Succesiune când moștenitorii sunt în Italia, Spania și acasă

Rep.: Ce se întâmplă când moștenitorii sunt împrăștiați — unul în Italia, unul în Spania, unul acasă?

A.V.:E o situație frecventă.

Prima soluție ar fi să discute situația moștenirii și să ajungă la un acord, urmând să încheie un act de partaj voluntar în fața unui notar public. Actul de partaj voluntar va reprezenta titlul de proprietate pentru fiecare dintre moștenitori.

Însă, dacă există probleme juridice care împiedică încheierea unui partaj voluntar — nu există acte de proprietate sau acestea sunt incomplete, există un moștenitor minor sau incapabil, ca exemple — se va promova o acțiune de ieșire din indiviziune. Instanța de judecată va pronunța o hotărâre care va reprezenta titlul de proprietate.

Rep.: Poate cineva plecat de zece ani să rezolve o succesiune fără să vină în țară?

A.V.: Desigur că poate. Fie își desemnează un mandatar printr-o procură specială, fie își angajează un avocat.

Rep.: Ce se întâmplă cu casa părintească după ce nu mai stă nimeni în ea și nimeni nu face actele?

A.V.: În principiu, nu se întâmplă mai nimic. Pur și simplu continuă să existe, până când cineva va lua inițiativa de a rezolva situația juridică a acestui bun.

O informație extrem de importantă este că partajul succesoral nu este o acțiune supusă prescripției, adică nu există un termen în care trebuie făcută. Însă, dacă unul dintre moștenitori susține că a făcut investiții în casa părintească și vrea să își recupereze banii, trebuie să aibă grijă să o facă în termenul de trei ani, care se calculează în funcție de data deschiderii succesiunii sau de data nașterii interesului de a acționa.¹

Rep.: Câți oameni din județ trăiesc pe pământ pe care nu îl au în acte?

A.V.: Nu am date statistice concrete. Însă, judecând după numărul acțiunilor de partaj, de constatare a dreptului de proprietate și al celor de fond funciar, apreciez că sunt foarte mulți.

 Cadastrul blocat: ce înseamnă pentru dosarele pe rol

Rep.: Sistemul informatic al cadastrului este blocat de săptămâni întregi. Ce înseamnă asta în dosarele pe care le aveți acum?

A.V.: Înseamnă impedimente.

Pe de o parte, în cauzele în care am nevoie de informații de la OCPI² sunt nevoită să aștept deblocarea activității și, uneori, să solicit un nou termen de judecată — ceea ce înseamnă să pierd luni bune de zile pentru o formalitate.

Pe de altă parte, nu pot înscrie sau radia litigii, sarcini ori mențiuni în cărți funciare deschise pentru imobile, ceea ce înseamnă periclitarea gravă a drepturilor clienților mei.

Și astea sunt doar câteva exemple.

„O prăpastie imensă între avocatura de mare oraș și cea de provincie”

Rep.: În mai 2026 ați scris către UNBR, Uniunea Națională a Barourilor din România: „Suntem și nu suntem pe cont propriu.”³ De ce e așa?

A.V.: Asta e o discuție amplă și, din păcate, veche. Eu am tot scris despre asta pe pagina mea de socializare, dar e un soi de cântec în noapte.

În principiu, avocații formează un corp profesional organizat, cu o structură clară, care ar trebui să îi reprezinte și să îi apere pe toți în mod egal.

În realitate, ca în toată societatea românească, există o prăpastie imensă între avocatura de „mare oraș” — București, Cluj, Timișoara, chiar Iași — și cea „de provincie”. Hotărârile se iau la București și, în esență, mai ales cele financiare, sunt utile celor de acolo. În schimb, avocatura de provincie este profund tributară mediului economic, financiar și social din județul în care activează. Or, tocmai aspectul ăsta e ignorat de organele de conducere.

Așa că, atunci când văd ce investiții se propun, ce măriri de taxe, ce modalități concrete de apărare a profesiei se iau în discuție, constat că, de foarte multe ori, hotărârile organelor de conducere nu au nicio legătură cu realitatea din provincie și cu nevoile reale ale avocatului din Piatra-Neamț, să zicem.

„Sfaturile vecinului nu înlocuiesc un profesionist”

Rep.: Își mai poate permite un om obișnuit din Neamț un avocat?

A.V.: Da. Dacă un om obișnuit tratează o problemă juridică cu aceeași seriozitate ca pe o boală, înțelege că și o problemă juridică este o prioritate de grad ridicat. Pentru că de rezolvarea ei depind liniștea și starea sufletească și mentală a lui și a familiei lui.

Când ajunge la această formă de înțelepciune, realizează că sfaturile vecinului sau cele găsite pe internet nu sunt complete, reale și, mai ales, corecte — și nu înlocuiesc un profesionist în drept. Iar profesionistul în drept îi poate oferi inclusiv soluții financiare, pentru ca problema costurilor să nu fie un impediment major.

Rep.: Care e sfatul pe care îl repetați cel mai des și pe care nimeni nu-l urmează?

A.V.: Dacă aveți o problemă juridică, sunați.

Oamenii au tendința să lase în plan secund, cât mai îndepărtat, momentul soluționării problemelor juridice. Fie că e vorba de un bun, de o datorie, de o ceartă cu vecinii, de un act emis de autoritate, de o amendă sau de un act de bullying — aceste probleme se adună și nu trebuie ignorate. Pentru că uneori poate deveni mult prea târziu, iar soluțiile pe care profesionistul le poate găsi nu sunt fără termen de expirare.

Amalia Vlad este avocată în Baroul Neamț, cu cabinet individual în Piatra-Neamț. Profesează în dreptul familiei, drept succesoral, drept funciar și drept civil.

1. Termenul general de prescripție extinctivă este reglementat de Codul civil, art. 2517 și urm. [↩]
2. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț, structură teritorială a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. [↩]
3. Întrebarea a fost adresată în cadrul consultării „Dialog UNBR”, organizată înaintea Congresului Avocaților 2026. Răspunsul instituției a fost publicat la 21 mai 2026: Autoritatea avocatului în societate și statutul său profesional. [↩]