Într-un sistem în care tăcerea este deseori politică de stat, iar criticile sunt privite ca trădare, apar, uneori, oameni care aleg să vorbească. Nu întotdeauna cu diplomație de salon, nu ambalat în fraze sterile, ci direct, apăsat, cu date și nume.
Un astfel de om este Vitalie Josanu, comisar de poliție și lider al Sindicatului „Diamantul”, destituit din Poliția Română. Iar povestea lui devine astăzi o lecție despre ce înseamnă să spui lucrurilor pe nume într-o instituție care preferă liniștea la suprafață și derapajele sub preș.
Ce a spus Josanu și de ce a deranjat atât de tare
Toți știu, puțini vorbesc.
- Că sporurile de excelență nu mai răsplătesc excelența, ci fidelitatea.
- Că 22 de inspectorate județene funcționează fără autorizație sanitară.
- Că regulamentele de organizare și funcționare sunt fie secretizate, fie neactualizate, transformând actele procedurale în documente vulnerabile.
- Că managementul instituțional este slab, dezinteresat și adesea ipocrit.
Dar Josanu, lipsit de instinctul de a se proteja, nu doar că a spus aceste lucruri, dar le-a spus și public, cu documente în mână, și a dat nume din conducerea MAI și conducerea IGPR.
Adevăruri care nu plac
Sporurile de excelență — Josanu a demontat, zi după zi, mecanismul care transforma un beneficiu profesional într-un instrument de fidelizare. Fiecare postare a fost o lovitură într-un sistem care funcționa prin complicități.
Inspectoratele fără autorizație sanitară — O problemă nevăzută până când sindicatul „Diamantul” a spus clar: funcționați ilegal. Reacția autorităților? O cerere ridicolă de „autorizare de urgență în weekend”.
Răspunsuri ambigue la cererile de informații concrete ale presei: ”În urma consultării structurii de specialitate din cadrul Poliției Române a rezultat faptul că Autorizațiile Sanitare de Funcționare (ASF) aferente sediilor de poliție, sunt gestionate de fiecare ordonator terțiar de credite din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, pentru propriul patrimoniu imobiliar administrat. De asemenea, toate inspectoratele județene de poliție întreprind demersuri pentru identificarea sau stabilirea și, ulterior, implementarea soluțiilor tehnice a imobilelor din patrimoniul propriu, în vederea asigurării unor condiții bune de lucru pentru polițiștii care își desfășoară activitatea în incinta acestora.”
Ați înțeles ceva?
Regulamentele secretizate — acte care ar trebui să fie publice, ținute sub lacăt. Iar acolo unde lipsesc actualizările, există riscul ca munca unor polițiști să fie aruncată la coș de instanțe. Mai mult, structuri rezultante ilegale. Ironic, Josanu s-a nimerit a fi parte într-una dintre acestea.
Management defectuos — A rostit un adevăr: cei care ar trebui să repare defecțiunile fie le ignoră, fie nu înțeleg ce înseamnă responsabilitatea.
Răspunsul sistemului: cercetare disciplinară secretizată și decizie de excludere
În locul unei dezbateri sau al unor măsuri corective, MAI a ales represiunea.
Vitalie Josanu a fost cercetat disciplinar în spatele ușilor închise, pentru declarații publice. I s-a imputat că afectează imaginea instituției și face „declarații politice”.
Ce face, de fapt, un lider sindical, dacă nu să apere interesele membrilor săi? Câtă vreme realitatea confirmă ceea ce spune, unde e vina?
Josanu povestește: „Mi-au pus pe masă articolele publicate de sindicat și mi-au spus: asta e abatere. Critica a devenit afront, iar semnalarea unor probleme de sistem — atac la instituție.”
Un caz care va ajunge în instanță
Decizia de excludere a fost comunicată. Urmează contestația și, cel mai probabil, procesul. Va fi un dosar greu, în care se vor pune față în față libertatea sindicală și interpretările unei instituții care pare să își confunde imaginea cu invulnerabilitatea.
Legea 367/2022 protejează liderii sindicali împotriva ingerințelor și represaliilor. Articolul 176 prevede chiar sancțiuni penale pentru limitarea drepturilor sindicale.
Josanu nu e un om comod. Dar nici un om care minte
Este un om direct, poate prea direct pentru gustul celor care preferă limbajul rotund și ocolirea subiectelor sensibile. Dar nimeni nu a reușit să demonstreze că a greșit în ceea ce a spus.
Faptele prezentate de el sunt acoperite de documente. Și de tăcerea celor care nu au avut replică, ci doar sancțiuni. E un vechi memento, cel în care mesagerul este ucis. Jurnaliștii știu exact despre ce este vorba.
Dincolo de ton, rămâne fondul
Este ușor să spui că „ar fi putut să fie mai diplomat”. Dar când diplomația nu mai funcționează și problemele zac nerezolvate de ani de zile, cine le mai scoate la lumină? Și cine ar trebui să o facă, dacă nu liderii sindicali?
Cine este, de fapt, Vitalie Josanu?
Un om care vine din zona cercetării academice. Doctor în istorie, autor al unei lucrări fundamentale despre Cetatea Albă. Un polițist specializat în protejarea patrimoniului cultural. Un om obișnuit să caute dovezi și să formuleze concluzii.
Acum, un om care plătește prețul pentru sinceritate.
Un caz care contează pentru toți
Cazul Josanu este mai mult decât o poveste personală. Este un test despre cât de mult poate suporta o instituție criticile din interior. Și despre cât de matură este democrația românească atunci când trebuie să gestioneze oameni care vorbesc deschis.
Dacă instanțele vor confirma sancțiunile, orice lider sindical va trebui să se gândească de două ori înainte să ridice problemele reale. Dacă îl vor reabilita, Poliția Română va trebui să învețe că imaginea nu se apără cu dosare disciplinare, ci cu reforme și asumare.
Un sistem care nu suportă critica seamănă cu orice structură închisă — fie ea publică sau privată
Recenta carte „Broken Code: Inside Facebook and the Fight to Expose Its Harm” despre imperiul Meta și Mark Zuckerberg arată cât de periculos devine un sistem în care liderul nu mai ascultă decât de oameni care îi spun ce vrea să audă. În compania care controlează fluxuri globale de informație, deciziile s-au luat ani la rând fără a accepta opinii contrare, iar criticii interni au fost marginalizați sau forțați să plece.
La o scară diferită, dar în același registru, cazul Josanu vorbește despre același lucru: ce se întâmplă atunci când o instituție nu mai vrea să audă adevărul din interior și preferă să elimine vocile care nu se aliniază. Fie că vorbim de Meta sau de Poliția Română, rezultatul este același: erori acumulate, lipsă de reformă și, în final, pierderea credibilității.
Poate nu întotdeauna „cum trebuie”, ci ”cum e nevoie”
Nu toți cei care spun adevărul o fac în cea mai frumoasă formă. Dar asta nu le ia dreptul să fie ascultați.
Cazul Josanu arată cât de greu este să fii incomod și cât de ușor e să plătești pentru asta.
Dar într-o instituție sănătoasă, oamenii care spun lucrurilor pe nume ar trebui să fie prețuiți, nu eliminați. Ar trebui să fie parte a echipei care repară.
Pentru că tăcerea nu repară nimic. Doar acoperă. Temporar. A se vedea cazul Klaus Johannis.
