Ţine de domeniul evidenței faptul că preşedintele Nicușor Dan conduce România după altă Constituţie. „EL” este un nonconformist.
Adică, „EL” nu acceptă şi nu se conformează normelor obligatorii, tradiţiilor, obiceiurilor sau opiniilor emanate de majoritarii societăţii.
„EL” a intrat pe poarta Cotroceniului însoţit doar de convingerile şi opiniile proprii, pe care are pretenţia să i le împărtăşim necondiţionat, pentru că vezi doamne, a fost votat în mai 2025 de 53,6% dintre cei împinşi la urnele de vot, după anularea alegerilor din 2024.
Astăzi ştim că „EL” a recunoscut public, că este şeful „Sistemului”. Acest Sistem l-a ajutat să recupereze cele 20% din voturile care îl despărţeau de George Simion, la finalul turului întâi, ba chiar şi să-l întreacă în turul doi, cu vreo 800 de mii de voturi.
Mitul este că ambii au fost opera „Sistemului” şi trebuie să-i mulţumim acestuia că a hotărât în locul nostru câștigătorul. Altfel, cine ştie ce ieşea și România era mutată acum undeva pe lângă Mongolia, între Rusia şi China. Ne este mai bine aicea, lângă Ucraina.
Un preşedinte de ţară devine predictibil şi consecvent atunci când îşi ghidează acţiunile strict după prevederile Constituţiei, altfel rătăceşte în lumea lui. Constituţia României stabileşte că principala atribuţie a preşedintelui este să fie garantul respectării acesteia de către întreaga suflare a ţării și de către instituțiile statului, inclusiv Preşedinţia.
Toţi preşedinţii de până la Nicușor Dan au făcut dovada că s-au achitat mulţumitor de această obligaţie, iar când au luat-o pe lângă Constituţie, opinia publică a reacţionat destul de convingător, rezultatul fiind de regulă revenirea acestora la matcă.
Cazul fostului preşedinte Traian Băsescu – de referinţă în istoria României.
Traian Băsescu a fost suspendat din funcţie de două ori, odata în 2007 şi odată în 2012. Suspendarea din 2007, după primii trei ani de mandat, a fost anulată prin referendumul din 19 mai 2007, când 74% dintre votanţi nu au fost de acord ca Băsescu să plece acasă.
Suspendarea din 2012, tot după trei ani, din cel de al doilea mandat, a fost urmată de referendumul din 29 iulie, în care 87% din populaţia prezentă la vot a fost de acord că el să plece acasă.
Aici a intervenit Curtea Constituţională, care l-a scăpat pe Băsescu de demitere, publicând vestita „Erată”, cu care a mărit numărul total al cetăţenilor cu drept de vot, astfel că numărul celor prezenţi la vot să scadă sub 50%, respectiv la 46%. Astfel rezultatul votului a fost invalidat. Acum s-a aflat că CCR nu a acţionat de capul său, a fost chemată la ordin.
A fost prima implicare mai serioasă a CCR în politică, la presiunea intervenţiilor externe, pentru a-l menţine pe Băsescu la Cotroceni. La aceeaşi intervenţie Adrian Năstase a trebuit să piardă competiţia din 2004 în favoarea lui Traian Băsescu, pentru a face ulterior puşcărie cu orice preţ.
A existat şi o a doua implicare a CCR, cu efecte grave, când a anulat alegerile în ziua de 6 decembrie 2024, tot la o comandă externă, pentru ca acestea să fie mutate în mai 2025 cu competitori şi câştigător prestabiliţi.
De când a ajuns preşedinte, Nicușor Dan ne-a uimit permanent cu logica sa, pe care numai el o înţelege.
În logica sa, imposibil de descifrat, Nicușor Dan a demonstrat, cu supra de măsură, că a fost inconsecvent, călcându-şi până şi propriile decizii în picioare.
Există un caz de referinţă în acest sens. După demiterea Guvernului Bolojan, în ziua de 5 mai, Nicușor Dan a precizat că în materia instalării noului guvern, el va prelua atribuţiile Parlamentului şi va găsi o anumită majoritate care să voteze noul guvern.
În logica sa, contrar Constituţiei, Nicușor Dan a pretins aiuritor că un candidat nu poate fi desemnat premier, dacă nu-i face în prealabil dovada că există o majoritate dispusă să-l voteze.
Aici, preşedintele a crezut că ne prosteşte pe toţi, după zicala „Mulţi văd, puţini pricep”.
Aberaţia prezidenţială s-a bazat pe nepriceperea multora. În realitate, o majoritate nu poate fi constituită, decât după migăloase şi uneori secrete negocieri cu diferite forţe din Parlament.
Ori, un posibil candidat, care nu este mai întâi desemnat, nu are niciun temei legal de a declanşa negocieri în vederea găsirii unei majorităţi. Desemnarea justifică declanşarea negocierilor, nu invers.
„Soluţia” aberantă a lui Nicușor Dan a fost, în logica sa, un model în premieră de a obţine concentrarea puterii în mânuţele sale, prin preluarea atribuţiilor Parlamentului de a constitui majorităţi şi guverne.
În logica sa, Nicușor Dan a considerat că va rămâne un preşedinte prea mărunt, dacă atribuţiile sale în lansarea unui guvern, se limitează doar la desemnarea unui premier şi ascultarea jurămintelor miniştrilor. La ambiţia sa napoleoniană, Constituţia îi acordă un rol prea mărunt.
În acest context, de abia după o lună de la demiterea lui Bolojan, Nicușor Dan, fără consultarea partidelor, l-a desemnat pe Eugen Tomac ca premier, dar fără a-i cere acestuia dovada că şi-a asigurat vreo majoritate în Parlament.
Tomac nu şi-a asigurat nici măcar un uşier care să-i deschidă uşa, trebuind să predea mandatul proaspăt primit.
A urmat o a doua desemnare, Adrian Veștea, care s-a realizat după acelaşi model, ca în cazul Tomac, fără consultarea partidelor şi fără dovada existenţei vreunei majorităţi dispusă să-l voteze. După ce s-a făcut de râs, umblând cu căciula în mână pe la uşile grupurilor parlamentari, inclusiv uşa celor de la AUR, Veștea a fost respins de Parlament.
Şifonat de afrontul adus de Parlament, acela de nu-i vota premierii, Nicușor Dan a renunţat în a se mai preocupa de soarta României. Se împlinesc acuşi 120 de zile de când România funcţionează pe avarii, cu guvern interimar şi fără premier desemnat.
O gravă agresare a Constituţiei României
În ziua de 24 august, Ucraina şi-a sărbătorit la Kiev Ziua Independenţei. Au fost prezent câţiva lideri europeni, printre care Maia Sandu, preşedinta Republicii Moldova.
Preşedintele nostru, unul din componenţa troicăi Zelenski-Nicușor Dan-Maia Sandu, nu a fost prezent, deşi din punct de vedere diplomatic, relaţiile dintre Bucureşti şi Kiev au fost ridicate la nivel de „parteneriat strategic”.
Deşi Constituţia României stabileşte în mod expres că „preşedintele reprezintă statul român în relaţiile externe”, Nicușor Dan şi-a delegat colega de cameră, pe doamna Mirabela Grădinaru să reprezintă România la Kiev.
Deşi Mirabela Grădinaru nu-i este soţie lui Nicușor Dan cu acte în regulă, Administrația Prezidenţială a emis şi de data aceasta un comunicat oficial, prin care stabilește că aceasta merge la Kiev în calitate de „Prima-Doamnă” a României, unde va participa la ceremonia organizată de Zelensky, la care dumneaei va reprezenta astfel țara, în locul preşedintelui ales.
Chiar dacă Nicușor Dan îşi închipuie, că un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, poate fi considerat „Certificat de căsătorie”, nici Constituia şi nicio lege în vigoare nu a consacrat funcţia de „Primă-doamnă”, de la Ion Iliescu până acum.
Nici măcar Ceauşescu nu a îndrăznit să o numească pe „academiciana” Elena Ceaușescu ca „Primă-doamnă”.
Să fie clar pentru toţi, inclusiv pentru Nicușor Dan, orice conferire a titlului de „Primă-doamnă” nu are temei legal în România.
Nu ne putem reprima o întrebare legitimă, pe cine şi ce anume reprezintă Mirabela Grădinaru, când este trimisă oficial în afara ţării?
Nu punem întrebarea ca să ne aflăm în treabă, ci pentru că suntem singurii îndreptățiți să o facem.
Oare nu i s-o fi urcat preşedenţia la cap lui Nicușor Dan, care tot face caz de câte ori i se oferă ocazia, că românii l-au votat într-o veselie în mai 2025?
Nicușor Dan este contrazis de sondaje în care mai are o cotă de încredere de doar 12%, după numai un an de mandat. Tot 12% are şi USR, care l-a gratulat pe acesta cu titlu „Nicușor-trădător” odată cu promulgarea „Legii ANI”, care îl mazileşte pe Dominic Fritz de la Primăria Timișoarei.
Uite aşa ajungem la vorbele lui Ion Creangă : dacă iniţiativa cu „prima-doamna” a fost a lui, „prost cap a avut”, iar dacă a fost sfătuit s-o facă „prost sfat a primit”.
Deci, în România nu a existat niciodată oficial funcţia de „primă-doamnă”, iar dacă acum funcţia a fost inventată de Nicușor Dan, acesta nu-i poate conferi competențe de reprezentare diplomatică, decât în condițiile unui abuz.
Oricât de mari obligaţii ar avea Nicușor Dan faţă de doamna Mirabela Grădinaru, care i-a dăruit doi copii frumoşi şi partidul USR pe tavă, acesta nu poate suplini un „Certificat de căsătorie” cu un document numit „Comunicat al Administraţiei Prezidenţiale”, prin care Nicușor Dan o căftăneşte cu dregătoria de „Primă-doamnă”.
Prin încercarea sa, destul de neortodoxă, consider că Nicușor Dan a testat nivelul răbdării românilor.
Nicușor Dan a mai testat răbdarea românilor şi în alte multe ocazii.
În sfârşit, cu ocazia ultimelor sondaje de opinie, Nicușor Dan a aflat că reacţia românilor este lapidară: Basta!
Ce nu face Ilie Bolojan pentru „interesul ţării”, îl sacrifică şi pe Dominic Fritz
Miercuri 27 august,„ Legea ANI”, inclusă în PNRR, a trecut iar prin Parlament, după ce fusese jucată ca minge de ping-pong între acesta, preşedinţia României şi CCR.
Senatul, camera decizională în materie, a votat pentru ultima oară „Legea ANI”, unde a trecut cu 106 voturi pentru şi 19 voturi contra. Nu a fost nicio abţinere.
Nicușor Dan a promulgat vineri legea, a cărei efect imediat l-a simţit Dominic Fritz, primarul Timișoarei, care îşi va pierde funcţia de primar.
În mod indirect, USR-ul lui Fritz îşi vede blocată tentativa sa de a prelua instituţiile de forță din România, pentru a o conduce, deşi are pondere de doar 12% în Parlament.
Surpriza mare la vot a constat în faptul că PNL a rupt lanţul de iubire cu USR, votând „Legea ANI” alături de PSD, AUR, UDMR şi PACE.
În mod cert, liberalilor li s-a impus un troc şi Dominic Fritz a fost moneda de schimb. Nu este exclus nici faptul că Dominic Fritz o fi fluierat în vreo biserică de a liberalilor.
Asaltat de întrebările presei, Ilie Bolojan, ca preşedinte al PNL, a bâiguit ceva despre trocul între „interesul ţării” şi funcţia de primar al lui Dominic Fritz. Ilie Bolojan a precizat că pentru PNL a primat „interesul ţării”.
Prima concluzie care se impune este că Ilie Bolojan exclude orice tangență dintre Dominic Fritz, recte USR şi „interesul ţării”.
În raporturile României cu UE, „Legea ANI” era unul dintre cele nouă jaloane care ne condiţionau acceptarea jugului PNRR, proiectat de USR prin Ghinea, ăla al lor.
Pentru banii promişi, pentru acceptarea jugului PNRR, Ilie Bolojan era dispus să vândă pe oricine.
Preşedintele SUA, Donald Trump, urmăreşte să incurajeze cât mai mult orice acţiune de combatere a mişcării progresisto-globaliste din Europa. În România ţinta este USR-ul.
Întâmplător sau nu, cu câteva zile înaintea votului din Senat, un desant american, în frunte cu ambasadorul SUA din România, a vizitat neprotocolar DNA-ul, care îl fierbea la foc mic pe Ilie Bolojan, acuzat de primire de mită.
Nu ştiu cât a înţeles Ilie Bolojan din scopul vizitei de mai sus, dar a dat pricaz trupei liberale din Senat ca să închidă ochii şi să voteze „Legea ANI”, care să-l scoată din joc pe Dominic Fritz. Votul din Senat, la care şi-a adus contribuţia şi PNL, a avut darul să stârnească fibrilaţie în tabăra USR-istă, care i-a acuzat de trădare pe liberali. La așa acuze, Ilie Bolojan a parat declarând că „Patria înainte de toate!”.
La prima vedere, declaraţia patriotică a lui Bolojan ar trebui să ne emoţioneze, dar dând cortina deoparte se vede că jocul liberarilor nu a fost decât o farsă. Pentru a justifica această afirmaţie, cu farsa, trebuie să analizăm cât de „important” a fost votul liberalilor în Senat.
În Senat există 134 senatori, repartizaţi pe grupuri astfel: PSD (36), AUR (28), PNL (22), USR (19), PACE (11), UDMR (10) şi Neafiliați (8).
Au votat „pentru” 106, dintre care : PSD (36), AUR ( 27), UDMR (10), PACE (11) şi PNL (22).
Au votat „contra” USR (19).
La vot au participat în total 125 senatori.
Pentru ca „Legea ANI” să treacă erau necesare cel puţin 63 de voturi „pentru”.
În realitate au fost 106 voturi „pentru”, cu 43 voturi mai mult. În aceste 43 de voturi în plus sunt incluse şi cele 22 de voturi de PNL, care nu au avut darul să încline balanţa.
În concluzie, PNL a votat degeaba „pentru”, rupând astfel alianţa cu USR.
Din această succintă analiză rezultă că cele 22 voturi ale PNL nu au nicio relevanţă în promovarea legii respective şi nici în justificarea „Patria înainte de toate!”, de care Caţavencu l-ar acuza de plagiat pe Ilie Bolojan.
La acest vot, PNL nu a vrut decât să-şi bage capul în poză, alături de PSD şi AUR, că nu se ştie ce idei mai trec prin capul lui Nicușor Dan.
