Este de notorietate faptul că, în perioada mai-septembrie 1600, voievodul Mihai Viteazul a fost primul domn unificator al ținuturilor Țara Românească, Ardealul și Moldova.
În perioada amintită Mihai Viteazul a adunat cele trei țări sub „unirea personală”, în cazul Moldovei înscăunându-l pe fiul său.
Potrivit sursei citate, „la 26 aprilie/6 mai 1600, trupele lui Mihai Viteazul pătrund în Moldova prin trei sau chiar patru puncte: pe la Focșani, cu Nicolae Pătrașcu; prin pasul Oituz (Valea Trotușului), coloana centrală (avangarda acesteia ajunsese la Trotuș încă de vineri, 25 aprilie/5 mai), care se îndreaptă spre Bacău, urmată după 28 aprilie/8 mai de Mihai Viteazul; prin pasul Rodna, urmând drumul spre Suceava.
Toate coloanele susțin lupte cu forțele moldo-polone care se retrăgeau spre nord. Mihai îl învinge pe Ieremia Movilă la Bacău și realizează astfel prima unire a țărilor române. Ieremia Movilă a fugit, găsind refugiu, împreună cu familia sa, la Hotin.
La 1 iunie 1600, Mihai se afla la Iași, iar boierii moldoveni au fost puși să jure în numele cârmuitorului celui nou. Mihai Viteazul a lăsat pentru stăpânirea Moldovei un «Sfat de boieri», alcătuit din hatmanul Udrea, vistierul Andronic Cantacuzino, armașul Sava și spătarul Negre, pentru că el se întorsese în Transilvania” (N. Iorga, 1992, op. cit., ref. 9).
Mihai a cucerit Moldova invocând ca motiv alianța lui Ieremia Movilă cu turcii și tătarii. El a cerut împăratului recunoașterea stăpânirii sale in perpetuum asupra Ardealului, Moldovei și Țării Românești.
Mărturii documentare la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
Pr. dr. Florin Țuscanu a găsit documente potrivit cărora, la 2/11 mai, Mihai Viteazul se găsea la Roman, de unde le scria bistrițenilor, cu poruncă strașnică, să trimită hrană.
Episcopul Romanului, Agafton, a părăsit scaunul vlădicesc, plecând în Polonia împreună cu episcopul de Rădăuți, Teodosie Barbovschi. Plecarea ierarhilor din scaunele episcopale echivala cu o nesupunere, sau chiar cu o înfruntare a domnitorului.
Mihai Viteazul a trimis un protopop, pe nume Teodor, cu misiunea de a-i ruga să se întoarcă — lucru care nu s-a întâmplat.
Drept urmare, în iunie 1600 a fost ales un nou episcop de Roman — Filotei —, iar la Rădăuți a fost ales Anastasie Crimca. Din Roman, oastea lui Mihai s-a îndreptat spre cele două cetăți — Neamț și Suceava —, apărate de polonezi.
Cetatea Neamțului și-a deschis prima porțile în fața armatelor lui Mihai Viteazul. La 12/21 mai, apărătorii Cetății Sucevei i-au deschis porțile și s-au predat fără luptă.
Un lucru important trebuie menționat aici: în Catedrala Arhiepiscopală de la Roman se păstrează o însemnare poloneză despre Mihai Viteazul, din anul 1600. Cercetătorul Doru Mihăescu a descifrat această însemnare, făcută de polonezi cu caractere latine, pe peretele din stânga pronaosului, în spațiul frescei care îl reprezintă pe Sf. Cuvios Varlaam: „A(nno) D(omini) 1600. Cum Mihail Woewoda fuit in urbibus per celari quos” („În anul Domnului 1600. Când Mihai Voievod a fost în orașe, pentru a fi ținut ascuns — a înșela pe oricine l-ar fi urmărit”), spune părintele dr. Florin Țuscanu, care încheie cu tradiționala urare bisericească: „Veșnică să fie pomenirea lui din veac în veac!”
