Mărțișorul, simbol tradițional românesc, inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO în anul 2017, marchează începutul primăverii și este sărbătorit în fiecare an pe 1 martie. Este un mic obiect de podoabă, format dintr-un șnur împletit din două fire: unul alb și unul roșu. Acest șnur este legat de diverse mici amulete sau simboluri, care pot fi flori, potcoave, trifoi cu patru foi sau alte forme.
Din vechime, ”firul semnifică cele 365-366 de zile, câte are anul, pentru că baba Dochia, când mergea pe munte, torcea acest fir, acolo își are originea, iar banul respectiv, care ar fi trebuit să fie de aur sau de argint, sau chiar o simplă para găurită, avea rol protector. De fapt, acesta este scopul. Mărțișorul a fost o amuletă și nici de cum o bijuterie, cum o considerăm astăzi, și această amuletă te proteja. Firul făcea cercuri protectoare în jurul gâtului și a mâinilor copiilor, pentru că nu se punea înainte în piept, iar banul respectiv te proteja, fiind asimilat cu soarele rece de primăvară, avea rol tocmai să te protejeze. Nu trebuia să fii pârlit de soare, ci să fii sănătos. Firul respectiv nu se punea numai la copii, ci se mai lega și la un pom fructifer, tot pe întâi martie, se mai lega la ocolul vitelor și așa mai departe, tocmai cu acest rol. Și astăzi se leagă la mâna copiilor mici ca să nu se deoache. Este un fir roșu. Inițial ar fi fost un fir alb și unul negru, dar are aceeași simbolistică, roșu – alb sau negru – alb, deci opoziția dintre frig și iarnă, dintre zilele călduroase și cele friguroase, și așa s-a păstrat și până astăzi. Iar mărțișorul trebuie purtat cu demnitate, nu fiind o simplă bijuterie”, a precizat muzeograful Florentina Buzenschi, Muzeul de Etnografie Piatra Neamț.
Mărțișorul, semn de prețuire, afecțiune și bunăvoință
În ziua de 1 martie, mărțișoarele sunt oferite persoanelor dragi, în special femeilor, ca semn de prețuire, afecțiune și bunăvoință. În unele zone ale țării, există variații ale tradiției, cum ar fi faptul că fetele oferă mărțișoare băieților sau că mărțișorul are forme și culori diferite.
”Când nu-l mai purtăm, nu trebuie aruncat. Înainte se purta în funcție de zona țării, se purta până pe 9 martie sau se purta până pe 25 martie, deci sfârșitul este legat tot de o sărbătoare și firul se punea într-un pom fructifer, iar omului îi merge precum pomului. Banul îl găsim, de exemplu, în dicționarul geografic al județului Neamț, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, și se zice că se bea pe iarbă verde, dar la 1 mai, când era o altă sărbătoare. Adică ce se făcea? Cu banul ăla de argint, cumpărai caș, ca să fie alb la față, precum cașul, vin roșu cu pelin ca să schimbe sângele și ieșeau la iarbă verde atunci”, a mai precizat Florentina Buzenschi.
Și Babele…
Babele din martie reprezintă o tradiție populară românească legată de primele nouă zile ale lunii, între 1 și 9 martie. Aceste zile sunt considerate un simbol al începutului primăverii și sunt asociate cu o serie de credințe și superstiții legate de vreme și destin. Și aici vorbim de Baba Dochia, dar mai ales de poveștile și legendele sale.
”Baba Dochia este considerată ca un sfârșit de an, deci această perioadă este o perioadă de sfârșit și de început. Baba Dochia, cea care moare, reprezintă anul vechi, nu trebuie să uităm că 1 martie era și un început de an calendaristic, mă refer și la calendarul civil și la calendarul agricol, și această babă reprezenta anul care moare. Și sunt într-adevăr o grămadă de legende care vorbesc despre Baba Dochia, și dacă era babă trebuia neapărat să fie rea, și dacă ne gândim la satul românesc, dacă era soacră, neapărat trebuie să fie rea, și toate acestea ne introduc în atmosfera satului pastoral românesc”, a mai precizat muzeograful Florentina Buzenschi, Muzeul de Etnografie Piatra Neamț.
Baba Dochia sau Baba Ținutului Neamțului
Baba Dochia este un personaj mitic important în folclorul românesc, simbolizând trecerea de la iarnă la primăvară. Ea este adesea descrisă ca o bătrână aspră, care poartă mai multe cojoace, iar legenda spune că, pe măsură ce zilele se încălzesc, ea își dă jos cojoacele, semn al venirii primăverii. Povestea reflectă lupta dintre anotimpuri și schimbările climatice specifice începutului lunii martie. În tradiția populară, fiecare dintre aceste zile este numită „babă” și are o semnificație aparte legată de vreme și destin. Se spune că în aceste zile se poate „alege” o babă. Fiecare zi din intervalul 1-9 martie este asociată cu o „babă” și cu o prezicere a vremii sau a norocului. Dacă o anumită zi este friguroasă sau ploioasă, se spune că și restul lunii sau anului va fi asemănător. Alegerea „babei” personale în aceste zile este o practică populară, care poate influența deciziile sau așteptările oamenilor pentru anul ce vine.
Legenda Babei Dochia este una dintre cele mai vechi și răspândite în cultura românească, fiind un simbol al ciclului naturii și al renașterii. Ea este adesea legată de Sfânta Duminică sau de alte personaje mitologice, iar povestea ei este transmisă din generație în generație, păstrând vie tradiția populară.
Așa că, v-ați ales Baba?
