Tribunalul București a admis cererea Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist, anulând certificatul de revoluționar al fostului președinte Ion Iliescu. Gestul, cu greutate simbolică, vine însă la mai bine de 30 de ani de la Revoluția din 1989.
Motivul: Ion Iliescu a ocupat funcții de conducere în Partidul Comunist Român înainte de 1989, ceea ce contravine Legii 341/2004. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile.
La Piatra Neamț și Roman, cei care au trăit Revoluția din 1989 pe viu privesc cu neîncredere această decizie. Pentru ei, nu mai înseamnă nimic.
Azi, povestea a trei voci diferite din Neamț care au văzut cum idealurile sau speranțele lor au fost așezate sub lespezi de tăcere, politică și uitare. Una dintre ele – a fostului șef al SRI, Radu Timofte, vine de dincolo de timp.
Florin Turtureanu: „Vine prea târziu. Nu mai am încredere în hotărârile justiției din România”
Florin Turtureanu, președintele Asociației Revoluționarilor Ștefan cel Mare 1989 Neamț, a declarat pentru Monitorul de Roman:
„Părerea mea este că la mijloc sunt tot manevrele oculte ale lui Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie 1989 și ale lui Marian Tibilic, cei care au băgat mișcarea revoluționară într-un proces inutil. Cât despre decizia instanței de a-i ridica lui Ion Iliescu certificatul de revoluționar – vine prea târziu și eu unul nu mai am încredere în hotărârile justiției din România.”
În prezent, Turtureanu acuză autoritățile locale că tratează cu dispreț revoluționarii. A protestat recent în fața Consiliului Județean după ce asociației i s-a luat sediul: „Asociația este înghesuită într-o altă cămăruță, improprie desfășurării activităților.”
Piatra Neamț – „rol determinant în Revoluție”
Turtureanu nu vrea ca Piatra Neamț să fie uitat din istoria Revoluției: „Opinia mea este că orașul Piatra Neamț a avut un rol determinant în Revoluția din decembrie 1989. La Piatra Neamț s-au adunat mii de oameni în fața sediului fostului Comitet Județean PCR. În clădire se afla Floarea Leuștean, prim-secretar de câteva săptămâni, pe care împreună cu sportivii lui Mircea Covatariu, fost antrenor de lupte, membru al Asociației noastre, mort în timpul incendiului din 14 noiembrie 2020 de la Spitalul Județean, am reușit s-o salvăm de furia huliganilor și s-o ducem, în siguranță, într-o clădire apropiată.”
„După atâția ani vreau să vă spun că în acea mulțime pestriță s-au strecurat și o mulțime de hoți de buzunare. Aceștia au fost cei care au vandalizat clădirea. Curios pentru mine a fost faptul că încă din 17 decembrie 1989 autoritățile comuniste hotărâseră să reloce toți arborii înalți din fața clădirii pe Bulevardul Traian.”
Turtureanu se declară dezamăgi de faptul că membrii mișcării revoluționare au fost, treptat-treptat, marginalizați.
„În decembrie 1989 eram un simplu muncitor la Întreprinderea de Gospodărie Comunală din Piatra Neamț. Mă aflam în concediu și am participat la evenimente. În jurul orei 10:30, în prima zi a Revoluției, au început să se adune toți muncitorii de pe marile platforme industriale ale orașului. Printre ei erau vizibili securiștii care ne fotografiau, dar atunci, în entuziasmul acelor zile, nu am realizat pericolul în care ne aflam.” își amintește el. „În primele zile ale anului 1990 am fost trimis în șomaj, decizie asupra căreia s-a revenit ulterior.”
Dr. Octavian Cârstea (Roman): „Suntem doar 6. Restul au murit”
Fost medic la Întreprinderea de Țevi din Roman și președinte al Asociației Revoluționarilor din Roman, dr. Octavian Cârstea consideră că retragerea titlului lui Iliescu este o mișcare politică: „În opinia mea decizia de a-i ridica certificatul de revoluționar, după atâția ani, este tardivă și face parte din jocuri politice la nivel înalt. Să nu uităm că Iliescu a fost dat în judecată pentru genocid. Este știut că a-l condamna la atâția ani pe un fost președinte de stat, în contextul politic complicat al acestor zile, ar fi scandalizat întreaga opinie publică internațională.”
Timpul, marele nivelator, stinge încet vocile care ar putea spune lucrurile diferit: ”Din păcate, la Roman cei care au făcut Revoluția au murit pe capete. Acum mai suntem doar 6 revoluționari, care mai participăm, pe 22 decembrie, la mormântul lui Fănel Ciupitu.”
„Revoluționarii ce beneficiază doar de o indemnizație de 1.000 lei și câteva bilete de tren pe care nu le mai folosesc, din cauza faptului că sunt bătrâni și bolnavi.”
Radu Timofte: respins la Revoluție, devenit șef al SRI
Alexandru Radu Timofte, născut în comuna Horia, județul Neamț, a fost martor și actor în Revoluția de la Roman. În cartea autobiografică ”Orizont după orizont”, publicată în 1996 în colaborare cu Editura Nord Contact, coordonată de regretatul jurnalist și scriitor, Alexandru Mihăilă, fostul ofițer de grăniceri, Alexandru Radu Timofte, care fusese mazilit din armată după fuga în străinătate a surorii sale, povestește cursul evenimentelor din decembrie 1989 la Roman. Fostul ofițer de grăniceri era, la vremea aceea, economist la o cooperativă meșteșugărească din Roman:
„În dimineața zilei de 22 Decembrie am ieșit în stradă, așa cum ieșiseră toți locuitorii Romanului… Am ajuns în centrul orașului. Pe ferestrele deschise ale Casei de Cultură și ale clădirii Sfatului Popular erau aruncate volumele omagiale, tablouri ale soților Ceaușescu și panouri cu lozinci comuniste. Două televizoare fuseseră scoase afară pentru ca mulțimea să poată vedea evenimentele de la București.”
„Am intrat în Primărie răzbătând cu greu prin mulțimea adunată acolo. În biroul primarului l-am găsit pe generalul Luncan. I-am spus că-mi ofer serviciile de fost ofițer al armatei române. Am fost trimis la comandantul gărzilor patriotice, colonelul Preda, care m-a poftit afară spunându-mi că se pot descurca foarte bine și fără aportul meu.”
„Am revenit a doua zi în dorința mea de a fi de folos. Am primit același răspuns ca în ajun, ba, am fost repezit de un doctor (dr. Cârstea – n.r.), care m-a privit de sus, spunându-mi că sunt deja destui oameni care să apere revoluția.”
„După o scurtă perioadă de timp, colegii de muncă m-au delegat pentru Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN). Eu l-am propus ca președinte pe colonelul Urdoi, pe care nu-l cunoșteam, dar eram convins că un militar, format în spiritul legii, ordinii și disciplinei, poate stăpâni mai bine problemele. Colonelul însă a refuzat. Atunci inginerul Lupu de la Fabrica de Mobilă m-a propus pe mine. M-am pomenit președinte al CFSN… era în 11 ianuarie 1990.”
Timofte a devenit senator PDSR, apoi director al SRI (2001–2006). A demisionat în urma scandalului legat de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam, alături de Gheorghe Fulga (SIE) și Virgil Ardelean (DGIPI). A murit în 2009, bolnav de leucemie.
O decizie simbolică, într-o țară care și-a uitat revoluționarii
Florin Turtureanu, Octavian Cârstea și Alexandru Radu Timofte nu au avut aceleași roluri, nici aceleași funcții, dar au împărtășit un crez: că în decembrie 1989 se putea schimba România.
Astăzi, când Ion Iliescu – simbolul Revoluției oficiale – pierde acest titlu, cei care chiar au fost acolo nu mai cred în niciun certificat. „Ne-au folosit. Apoi ne-au uitat. Decizia de azi nu repară nimic. Dimpotrivă – doar ne reamintește cât de marginalizați am fost.”
N. Red. Mulțumiri doamnei muzeograf Mihaela Verzea de la Complexul Muzeal Neamț. Fotografiile provin din colecțiile Ioan Clopoțel și Petru Fermeșeanu.
