În ultimii ani îmi este din ce în ce mai greu, din motive lesne de înțeles, să țin socoteala colegilor de breaslă, care, rând pe rând, părăsesc această lume, preferând să plece într-un loc, se pare mai bun și mai drept, decât cel de pe Pământ.
Era duminică, 1 februarie, când, insistent, suna colegul nostru, cameramanul de televiziune, Mircea Iosub, care avea să-mi spună că a aflat, evident, tot de pe facebook, despre dispariția colegei noastre, Clapon Maria, fost director la postul de Televiziune CNS. Și apoi m-am adunat cu greu pentru a încerca să întocmesc lista colegilor de breaslă pe care Dumnezeu i-a chemat la El, lăsând lumea aceasta mai săracă și mai ”pustiită” de profesioniști ai condeiului sau ai imaginii, ca în cazul dragei și neprețuitei noastre colege, Maria, răpusă de o boală gravă, mult, mult prea devreme și mult prea brutal.
Și aveam să constat că e, parcă un blestem și, din ce în ce mai des, aflăm despre oameni apropiați, care, cu rânduirea lui Dumnezeu, înțeleg să ne părăsească.
Și lista e lungă și nu știu dacă e tocmai completă: Călimac Costică, fost redactor șef la ”Monitorul” a plecat dintre noi pe 20 martie 2018, când avea doar 60 de ani. A urmat Buga Lăcrămioara, care a lucrat și ea la ”Monitorul” ca redactor pe domeniul Sănătate și a murit în data de 21 octombrie 2021, când avea numai 50 de ani, răpusă de o boală incurabilă.
În același an aveam să aflăm că unul dintre cei mai talentați și ”discreți” jurnaliști, Crețu Ion, alintat de colegi ”Moșu” a ales să plece din această lume, tot la 60 de ani.
Câteva luni mai târziu aveam să aflăm de moartea tragică a colegului nostru, Ciubotaru Tudor, plecat la cele veșnice, foarte devreme și el din cauza unui neoplasm galopant. Avea doar 41 de ani. Anul trecut, în ziua de 6 mai, murea, tot din cauze medicale grave și Dan Ailincăi, și el fost jurnalist, tot la Studioul de televiziune, CNS, fost redactor șef al primului hebdomadar romașcan, ”Romanul liber”, fost purtător de cuvânt al Primăriei Roman.
Acesta a decedat la 73 de ani. Privind retrospectiv constat că presa trăiește mai mult decât oamenii, în condițiile în care e scrisă de oameni cu inimă mare, cu dragoste pentru condei și, mai nou, pentru mousul calculatorului.
Carieră jurnalistică deosebită
Colega noastră, Clapon Maria, de care m-a legat o amiciție profesională aparte, se născuse în data de 18 septembrie 1959. Aveam să aflu amănunte despre ea și împrejurările în care ne-a părăsit, prin bunăvoința soțului ei, Dan Clapon, cel în brațele căruia a murit Maria. Absolventă a Institutului Politehnic din Iași, promoția 1984, în specialitatea Mecanică a lucrat, pentru început, la fosta Întreprindere ”UMARO” ca ingineră, după care atunci când a început declinul întreprinderii s-a angajat la primul post local de televiziune, CNS.
Aici a avut o carieră jurnalistică deosebită fiind apreciată pentru managementul de excepție.
”La cinci luni după ce ne-am cunoscut în facultate am decis să ne căsătorim. M-a atras la Maria totul: frumusețea, distincția, inteligența, delicatețea. Rodul căsătoriei noastre au fost cei doi copii reușiți: Raluca, în vârstă de 41 de ani, absolventă a Academiei de Studii Economice din București, care ne-a dăruit doi copii, pe Nicolas în vârstă de 9 ani și pe Marc în vârstă de 2 ani.
Cel de al doilea copil al nostru, Vlad, s-a născut în anul 1998 și este și el un om realizat atât în plan profesional, cât și în plan familial. Maria o iubea nespus pe Natalia, nepoata noastră. După o activitate îndelungată în presă, Maria a intrat în administrația publică, angajându-se la Primăria Roman, la Serviciul de achiziții publice.
Am decis împreună ca după ieșirea la pensie, în anul 2018, să mă urmeze în Anglia, unde lucram în domeniul auto. Ne venea foarte greu să fim departe unul de altul, deși eu veneam atunci destul de des acasă.
Din păcate Maria s-a îmbolnăvit în urmă cu ceva ani și cum boala ei, un AVC, urmat de o altă boală neurologică gravă, s-a înrăutățit, am luat hotărârea să ne întoarcem acasă, la Roman, pentru a o îngriji mai ușor. A murit în brațele mele, în zi de sărbătoare( duminică, 1 februarie n.r), la ora 2 dimineața”, ne-a spus copleșit de durere, soțul Mariei, care este convins de adevărul credinței populare că oamenii buni ajung direct în Rai.
Corpul neînsuflețit al colegei noastre este depus la capela mică, de la intrarea în Cimitirul ”Eternitatea” din Roman, iar înmormântarea va avea loc marți, 3 ianuarie 2026. Conducerea Primăriei Roman a luat decizia ca o parte din colegii de la Serviciul Achiziții Publice, unde a lucrat Maria, înainte de ieșirea la pensie, să-și ia rămas bun și să depună la catafalcul ei o coroană de flori.
Fie-i țărâna ușoară și Dumnezeu să o aibă în pază !
