În plină mișcare de protest a magistraților din întreaga țară, cunoscuta judecătoare nemțeană, Alina Mihaela Niță, printre maldărul de dosare de care este copleșită, și-a făcut puțin timp în a-și exprima câteva gânduri despre nebunia creată de decidenții politici, care au determinat un val de ură față de o castă profesională de elită, supusă în ultima vreme oprobriului public.
Pe pagina de facebook a judecătoarei au apărut câteva puncte de vedere pertinente, despre meserie și deciziile politice, eufemistic spus, neinspirate, în ceea ce privește salarizarea și vârsta de pensionare a celor care lucrează în magistratură.
”În ceea ce mă privește, vârsta de pensionare nu a fost niciodată o miză. Nu am intrat în această profesie cu gândul la pensie.
Dar asta nu înseamnă că nu resimt, în fiecare zi, uzura uriașă pe care o presupune munca de judecător: sute de pagini citite zilnic, raționamente juridice construite contra-cronometru, soluții motivate sub presiunea unui număr inuman de dosare.
Dacă până acum, pentru mine, exista posibilitatea pensionării la 55 de ani, tocmai din cauza uzurii psihice extreme, știind că munceam pentru doi sau chiar trei judecători, acum, când pragul este împins la 65 de ani, lucrurile vor trebui să se schimbe.
Nu pentru că nu aș putea continua, ci pentru că va trebui să învăț să muncesc cât e firesc pentru un singur om – așa cum face orice judecător european care se pensionează la 65 de ani.
Cât privește cuantumul pensiei, am semnat încă de la început demersurile pentru normalizarea ei. Semnalul de alarmă tras atunci a fost ignorat.
Nu cer privilegii, dar după o viață în care mi-am dedicat timpul și energia în slujba dreptății, în condiții de interdicții și incompatibilități ce îmi limitează drastic posibilitatea de a obține venituri din alte activități, mă aștept măcar la o bătrânețe decentă – nu la situația umilitoare de a depinde de ajutorul celor dragi.
Și dacă eu am resimțit acest sacrificiu prin oboseală și prin timpul liber pierdut, cei care au simțit cel mai dureros au fost copiii mei.
Ei și-au trăit copilăria lângă o mamă care, deși prezentă fizic, era de multe ori absentă, copleșită de dosare motivate mereu în timpul liber pe care și-ar fi dorit să îl dedice lor pentru că știa că nu-l va mai retrăi niciodată.
Cel mai greu, însă, nu este volumul de muncă și nici gândul la pensie. Este ura care se revarsă asupra noastră. O ură nedreaptă, care nu ține cont de sacrificiile tăcute, de nopțile nedormite, de efortul imens de a ține în echilibru vieți, familii, drepturi. Eu nu mă identific cu soluțiile discutabile date izolat, ci cu munca zilnică a majorității covârșitoare care, la fel ca și mine, muncește cu dedicare pentru ca ideea de dreptate să nu rămână doar un vis”, este de părere judecătoarea Alina Mihaela Niță, care este încredințată și de faptul că cea mai mare durere a unui magistrate este faptul că orice judecător responsabil ” în timp ce încerca să facă dreptate pentru alții, a pierdut clipe de neînlocuit din propria viață și din copilăria celor dragi.
Nu-mi doresc să fim compătimiți, ci doar să fim înțeleși, pentru că dincolo de roba pe care o purtăm – obosiți, epuizați – încă credem în dreptate și ne iubim profesia cu toate sacrificiile pe care suntem nevoiți să le facem în beneficiul altora ”, conchide judecătoarea Alina Mihaela Niță, întâmplător soția primarului municipiului reședință de județ; Adrian Niță.
