O instituție publică, o amendă de 30.000 de lei, un paragraf vag pe Facebook și o liniște deplină în fața presei. Așa arată, în 2025, comunicarea „modernă” a unei autorități care se ocupă cu protecția mediului — și care preferă să lucreze cu ușile închise, chiar și atunci când cetățenii ar trebui să fie informați.
Miercuri, 7 mai, la ora 15:00, Comisariatul Județean Neamț al Gărzii Naționale de Mediu a postat pe pagina oficială de Facebook o scurtă informare privind aplicarea unei sancțiuni: 30.000 lei amendă și interzicerea activității unei firme care colecta deșeuri fără autorizație și fără contract de prestări servicii de salubrizare, în municipiul Piatra Neamț.
”În vederea verificarii unei sesizari privind colectarea de deseuri menajere municipale de pe raza municipiului Piatra Neamt s-a constatat ca un operator economic nu deține autorizație de mediu și contract de prestarea serviciului de salubrizare pentru desfășurarea acestei activitati pe raza municipiului Piatra Neamț. Comisariatul Judetean Neamt al Garzii Nationale de Mediu a aplicat amenda contravențională în cuantum de 30000 lei în conformitate cu prevederile OUG nr. 195/2005 și a dispus interzicerea desfășurării activității de colectare și transport deșeuri în lipsa actelor de reglementare privind protecția mediului”, arată postarea.
Ce nu aflăm din postare: cine e firma sancționată, ce tipuri de deșeuri colecta (menajere, industriale, medicale, periculoase?), de când desfășura activitatea ilegală, ce pericol concret reprezenta pentru populație, cum a fost descoperită și ce urmează după amendă.
Nu ai cum obține astfel, nici punctul de vedere al celui vizat.
La Garda de Mediu Neamț nu răspunde nimeni
Am încercat să obținem un minim de lămuriri. Am sunat la Garda de Mediu Neamț în programul de lucru (până la ora 16:30). Niciun răspuns. La ora 15.00.
L-am contactat pe comisarul șef Cristian Rusu, care deține și rolul de purtător de cuvânt. După un apel, și-a închis telefonul.
Comunicare zero, pe o problemă care poate afecta în primul rând sănătatea pietrenilor.
Transparență? Responsabilitate? Respect față de cetățean?
Ce știm și ce nu știm
Pe raza municipiului Piatra Neamț activează, în mod legal, următoarele firme: SC Salubritas SA – aparține Primăriei și se ocupă de deșeurile menajere. SC Bratner SA – firmă privată, contractată de municipalitate pentru aceeași activitate.O firmă privată – specializată în colectarea și transportul deșeurilor industriale, medicale și periculoase.
Primăria Piatra Neamț a transmis oficial că nu sunt probleme cu operatorii contractuali. Deci firma amendată nu e dintre cele cunoscute.
Atunci cine este este operatorul economic amendat, ce ”nu detine autorizatie de mediu si contract de prestare a serviciului de salubrizare”?
Garda de Mediu Neamț nu spune. Presa nu află. Publicul nu contează.
În loc să fie un exemplu de transparență și responsabilitate, Garda de Mediu Neamț ne arată cum arată comunicarea când e făcută „cu sila”: un copy-paste pe Facebook, fără nume, fără context, fără vreo intenție reală de informare.
Într-un sistem în care șefii de instituții au devenit propriii lor purtători de cuvânt, iar telefoanele se închid imediat ce apar întrebări, comunicarea reală e o specie pe cale de dispariție. E înlocuită cu postări sterile, cu limbaj birocratic și cu o indiferență atât de mare, încât nici măcar nu se mai obosește cineva să mimeze dialogul.
Comunicarea: Legea 544 în statistici, nu în fapte
Comunicarea reprezintă, cel puțin în teorie, o responsabilitate și o obligație pentru toate instituțiile publice. În practică, însă, lucrurile stau diferit. În ultimii ani, mulți dintre directorii instituțiilor descentralizate – aceia care ar trebui să fie în slujba cetățenilor și care, între noi fie vorba, nu sunt prost plătiți – par să fi pierdut pe drum sensul cuvântului „comunicare”. Poate că l-au lăsat într-un sertar, alături de planurile de transparență și bună-credință instituțională.
Conferințele de presă au devenit rarități demne de protejat prin lege. Unele instituții n-au mai organizat una de ani buni, iar ideea de a sta în fața jurnaliștilor pare, pentru unii conducători, sport extrem. Cât despre comunicatele de presă, aici spectacolul continuă: există, desigur, instituții care își respectă încă atribuțiile și transmit informații prin canale oficiale – site-uri, emailuri sau grupuri de WhatsApp. Dar sunt și celelalte, care se exprimă prin tăcere. Nu au purtători de cuvânt, nu au strategii de comunicare, dar au directori versatili: „șefii centrează, tot ei dau cu capul”, iar uneori mai și țin scorul.
Există, bineînțeles, și categoria aparte a celor care practică o formă rafinată de comunicare mimată. Publică, din când în când, câte o informare minimă pe rețelele sociale – de obicei vagă, fără context, mai degrabă stârnind întrebări decât oferind răspunsuri. Dar, tehnic, au comunicat. Iar la final de an, în tradiționalul bilanț, capitolul „comunicare” și aplicarea Legii 544 prind viață în statistici stilizate. Nu contează cât și ce ai transmis, important e să arate bine la raport.
