Pe 1 martie, chiar de ziua Marelui Povestitor, la Casa Memorială de la Humulești, Mircea Cărtărescu a fost desemnat laureatul Premiului Național pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, în cadrul celei de-a opta ediții a prestigiosului eveniment. Distincția i-a fost acordată de un juriu național format din prof. univ. dr. Mihai Zamfir (președinte), prof. univ. dr. Angelo Mitchievici, prof. univ. dr. Nicolae Oprea, Adrian Alui Gheorghe, prof. univ. dr. Vasile Spiridon, Adrian Lesenciuc și Ioan Holban. Pe lista nominalizaților s-au mai aflat nume sonore ale literaturii române, precum Gabriel Chifu, Ioana Pârvulescu, Florina Ilis, Bedros Horasangian și Ștefan Agopian.
Mircea Cărtărescu a spus: „Pentru mine, acest premiu a fost o surpriză. Nu m-am așteptat nicio clipă, mai ales știind că pe lista candidaților se află scriitori extraordinari, scriitoare și scriitori pe care îi prețuiesc foarte mult”.
Scriitorul a continuat, exprimându-și recunoștința față de cei care l-au onorat cu acest premiu: „Mulțumesc Uniunii Scriitorilor pentru această distincție, mulțumesc juriului, în special domnului Mihai Zamfir, care mi-a fost profesor și căruia îi datorez foarte mult”.
Într-un discurs plin de emoție, Cărtărescu a subliniat importanța literaturii și a artei în societatea românească: „Pretutindeni trăiesc oameni extraordinari care au nevoie nu doar de hrană materială, ci și spirituală. Cultura este coloana vertebrală a unei națiuni, iar acest premiu mi-a amintit cât de importantă este literatura pentru identitatea noastră”.
Un scriitor discret, dar prolific
Într-un interviu exclusiv cu Monitorul de Roman, Cărtărescu a vorbit despre planurile sale literare: „Urmează pentru mine un an foarte dur, cu foarte multe drumuri. Așa mi s-a întâmplat în ultimii doi ani. Drumurile sunt atât în România, cât și în afară, la conferințe sau alte evenimente. Printre picături, încerc să mai și scriu. Un scriitor își justifică existența doar stând la masa de lucru”.
„Și după Theodoros, care a fost o mare, mare problemă, încerc să fac alte lucruri, într-o direcție foarte diferită. Nu vreau să mă repet, mă plictisesc ușor. Vreau să rămân același, dar în forme diferite”, a mai spus Cărtărescu, referindu-se la provocările sale creative.
Întrebat despre proiectele sale viitoare, autorul a fost rezervat: „Acum lucrez la altă carte, dar prefer să păstrez discreția. Am această superstiție: ce se povestește, nu se mai scrie”. A vorbit însă despre ”o direcție foarte diferită”. El a dezvăluit și un detaliu surprinzător despre procesul său de creație: „Nici măcar soția mea nu știe ce scriu. Niciodată nu citesc nimănui din manuscrisele mele, nici familiei mele”.
În privința influențelor literare, Cărtărescu a reiterat importanța lui Eminescu: „Dintre autorii români, el este un ideal de excelență literară. Deasupra acestui nume nu aș vrea să menționez pe nimeni”. Printre scriitorii internaționali care l-au inspirat, el a amintit Jorge Luis Borges, Thomas Mann, Robert Musil, Tolstoi, Dante Alighieri și mulți alții.
International Booker Prize – o premieră istorică pentru România
Cu puțin timp înainte de recunoașterea acestui premiu național, Mircea Cărtărescu a fost inclus pe lista lungă a nominalizaților pentru International Booker Prize, un moment istoric pentru literatura română. „Este pentru prima dată când un autor român este nominalizat în acest concurs”, a transmis publicația Cultura la Dubă.
Romanul „Solenoid”, considerat de critici drept o capodoperă a literaturii contemporane, a fost tradus în engleză de Sean Cotter și publicat de editura Pushkin Press. Lista lungă a premiului include 13 autori din întreaga lume, iar în curând vor fi anunțați cei șase finaliști care vor concura pentru marele trofeu.
Refuzul meschin al Academiei Române
Într-un contrast izbitor, în timp ce Cărtărescu primea recunoaștere la nivel mondial, Academia Română a refuzat să îl primească în rândurile sale. Decizia a fost primită cu revoltă în spațiul public, mulți considerând-o un act de „obtuzitate culturală”.
Nominalizarea la International Booker Prize confirmă valoarea incontestabilă a operei sale și locul său printre marii scriitori ai lumii. Refuzul Academiei Române ridică întrebări serioase despre recunoașterea valorilor în cultura română contemporană.
Apreciat de critici internaționali, tradus în numeroase limbi și premiat peste hotare, Mircea Cărtărescu rămâne un paradox al literaturii române: un scriitor celebrat de lume, dar contestat de propriul său sistem cultural.
O după-amiază ca un film de Fellini
Dar poate că lucrurile vin din altă parte, din starea de profundă neașezare a societății românești, din clivajele sociale și culturale. La eveniment, prof. Mihai Zamfir a remarcat atmosfera zilei: „Am avut o după-amiază neobișnuită: ploaie înghețată, locuri istorice, dansul popular… Aveam senzația că jucăm cu toții într-un film de Fellini”. Apoi, a adăugat cu un zâmbet enigmatic: „Dar nu era adevărat. Avea aerul unui film de Fellini, dar era chiar realitatea din jurul nostru. Suntem mai fellinieni în viața de azi decât credem”.
