Rusia şi Ucraina reuşesc să ne menţină starea de alertă la cote ridicate, trimiţându-ne zilnic câte o dronă
În prezent, porţile României sunt lăsate în grija lui Nicușor Dan.
Zilele acestea, încă un fapt devenit banal s-a petrecut la porţile României.
În ziua de joi 20 august, în preajma platformei petroliere Neptun Deep, aflată în construcţie, a fost observată o dronă maritimă, plutind în derivă. A fost distrusă după mai multe încercări, oferind liderilor României prilejul unei diversiuni, pentru a deschide porţile unui conflict militar cu Rusia, făcând astfel jocul Ucrainei şi al Ursulei de la Bruxelles.
Apelând la vastele sale cunoştinţe în materie, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruţă, ne-a informat că drona era rusească, motivând că aşa i-au spus autorităţile ucrainene la telefon.
Informaţia lui Miruţă, obţinută de acesta telefonic de la ucraineni, a fost înghiţită de Nicușor Dan pe nemestecate, care, împreună cu Oana Țoiu, a hotărât să deschidă larg porţile României pentru un conflict cu Rusia.
Atât Nicușor Dan cât şi Oana Țoiu, ministresa interimară de la Externe, au ieşit pe post cu nişte declaraţii, care nu au nici o tangență cu diplomaţia.
Cei doi au dovedit diplomaţie doar în cazul exploziei dronelor ucrainene în portul Constanța şi în împrejurimi, din luna iulie.
Pe baza fotografiei dronei din 20 august, realizată înainte de a fi distrusă, nişte români cu scaun la cap au obținut de la Inteligenţa Artificială, care este neutră, răspunsul fără echivoc, că drona era ucraineană.
Deşi drona era în derivă, adică rătăcea la voia curenţilor marini şi fără un scop anumea, ministresa Oana Țoiu, cu voie de la Nicușor Dan, a lansat public o ameninţare la adresa Rusiei, că „România este pregătită să răspundă militar”.
Diversiunea constă în faptul că ameninţarea cu acţiunea militară împotriva Rusiei nu era adresată numai acesteia, dar şi populaţiei României, pentru a afla ce i se pregătește la Cotroceni, permanentizând astfel starea de alertă.
Țoiu a lansat în eter ştirea că „România este pregătită militar pentru ripostă”, de parcă aceasta ar fi preluat şi Ministerul Apărării.
Țoiu răspunde încă de Ministerul de Externe, unde diplomaţia este activitatea de căpătâi, dar se pare că nimeni nu i-a spus asta.
Dacă păstrăm proporţiile, între capabilitățile Rusiei şi cele ale României, pentru orice nepriceput este evident faptul că șansele României stau doar în diplomaţie, nu în belicoase ameninţări armate.
România a mai fost belicoasă în 1941, după comanda lui Ion Antonescu, dată din gara de la Piatra Neamţ „Români, vă ordon, treceţi Prutul!”.
Ne aducem şi astăzi aminte ce am avut de tras după o asemenea aventură nechibzuită.
România, aia a noastră, nu a lui Țoiu, se află în contextul geopolitic creat de întâlnirea lui Trump şi Putin în Alaska, ceea ce este greu de ignorat.
Despre actualul Nicușor Dan, nu ne rămâne decât să ne aducem aminte recenta declaraţie a lui Traian Băsescu, care spunea despre acesta că este un preşedinte complexat, care scufundă țara, ţinând-o captivă într-o succesiune de blocaje.
Porţile României trebuiesc păzite de către spiritul lui Ianus, nu de către cel al lui Nicușor Dan
În vechea Romă, Ianus era zeul tuturor momentelor de trecere de la vechi la nou sau de la pace la război. În Panteonul roman, Ianus ocupa un loc unic.
Mitul fondator ne spune că Ianus salvase cândva Roma, fiind prezent la porţile cetăţii, el garanta siguranţa acesteia.
Ianus era reprezentat cu două fețe opuse, o față de bătrân înţelept privind înapoi spre trecut, origini și experienţă şi o față de tânăr impetuos, privind înainte spre viitor, speranţă şi noi începuturi.
Cele două fețe trebuiesc interpretate ca fiind complementare, nu antagonice.
La români, spiritul lui Ianus s-a manifestat prin aforismul înţelept „Dacă vrei să ştii încotro trebuie să te îndrepţi, cunoaşte-ţi trecutul”.
Astăzi, constatăm cu ingrijiorare că Ianus a fost uitat demult şi că aforismului de mai sus i-a fost schimbată direcţia de către „progresişti”, care vor să ne îndoctrineze cu „Dacă vrei să te îndrepţi încotrova, contestă-ți trecutul!”
Îndemnul din aforismul iniţial este valabil şi pentru partide, care îşi ignoră din ce în ce mai des trecutul.
Referindu-ne la PSD, ca cel mai mare partid al României, acesta reprezintă un segment important al populaţiei. În plus, PSD este singurul partid de stânga, motiv pentru care detractorii săi îl numesc „urmaș al PCR-ului”, pentru a fi contestat astfel.
PSD reprezintă segmentul populaţiei de stânga, care nu a năpârlit după momentul Revoluţiei.
Când PSD nu va mai fi cel mai mare partid al României, vom discuta pe îndelete despre partidul care va deveni noua stea a scenei politice interne.
Realitatea actuală arată că România nu se găseşte într-o poziţie de invidiat, este fragmentată până la limita unui război româno-român, dihonie care macină identitatea noastră naţională până la irelevență.
Recent, nişte persoane adunate pe lângă preşedintele Nicușor Dan, ridicate la rang de „înalţi sfetnici ai Cotroceniului” au elaborat o lucrare, la fel de îndoielnică ca şi lucrarea de doctorat a „olimpicului”.
În lucrarea respectivă, înalţii sfetnici ai Cotroceniului s-au pronunţat în legătură cu etnogeneza poporului român, susţinând că noi suntem un „popor de strânsură”, combătând astfel ceea ce se ştia de secole. Istoria noastră consemna că etnogeneza poporului român are la bază simbioza dintre populaţia geto-dacă şi populaţia română adusă să colonizeze Dacia.
Iluştrii de la Cotroceni ignoră, în mod reacţionar, faptul că 60% din fondul de bază al limbii române este de origine latină. Desigur că au existat şi influențe ulterioare, cum ar fi cele de origine pecenego-cumană, slavă, germanică şi turcică.
Oare ce urmăresc „intelectualii” care gravitează în jurul lui Nicușor Dan, vor să transmită Europei că românii sunt o naţie de „strânsură”, pentru a fi mai uşor împinsă către irelevanță, care se dovedeşte a fi şi politica externă a preşedintelui?
Această lucrare anti-românească doreşte să demonstreze că România nu reprezintă o identitate istorică relevantă, oferind astfel fiecărui actor extern interesat posibilitatea de a se gândi la orice scenariu de destructurare a României după modelul Kosovo.
Prea se vorbeşte, în ultima vreme, despre un scenariu german privind spargerea României şi împărţirea cioburilor la masa unor interesaţi externi.
Indiferent dacă acest scenariu este sau nu conspiraționist, de la Cotroceni nu vine niciun semnal că România ar avea un peședinte de pază la porţi, care să aibă ambiţia de a ne ţine uniţi, în pace şi cu poarta închisă oricărui risc de război.
România are nevoie acum, mai mult ca oricând, de un protector propriu real, nu de un protector iluzoriu, ca cel promis de articolul 5 al Tratatului NATO.
La români, Ianus era zeul protector al tuturor tranziţiilor şi momentelor de trecere de la pace la război, de la vechi la nou.
În caz de război, Ianus deschidea larg porţile cetăţii, pentru a asigura permanent mişcarea liberă a oştenilor. Pe timp de pace, porţile cetăţii rămâneau permanent închise.
Imperiul roman a stat secole la rând cu porţile deschise, fiind implicat într-o succesiune permanentă de războaie, care l-au secătuit până la dispariţie.
Deşi românii au legături seculare cu Roma, poziția geostrategică a României le indică să stea permanent cu porţile cetăţii închise. Aceasta a fost și politica României în perioada interbelică.
După cum se vede cu ochiul liber, preşedintele Nicușor Dan are cu totul altă viziune. Prin tot ce zice şi ce face, acesta vrea să demonstreze Bruxelles-ului că România este dispusă să stea cu porţile deschise spre Est, alături de Ucraina.
Dacă Nicușor Dan ar risca un sondaj de opinie, ar afla că majoritatea românilor doresc să ţinem porţile închise, ferecate cu lanţuri trainice.
La Cotroceni este necesar să se înţeleagă că România are nevoie la porţile sale de un Ianus autentic, nu de un paznic ipocrit, duplicitar sau chiar mai rău, indiferent. La poarta Cotroceniului ar trebui plasată efigia cu chipul lui Ianus, pentru a-i reaminti zilnic preşedintelui care îi sunt atribuţiile.
Opusul lui Ianus este reprezentat de cei care propavăduiesc stagnarea sau blochează trecerea de la o stare la alta.
Ianus nu concepe proiecte de viitor fără a ţine seama de trecut. Viitorul fără trecut este ca şi cum ai înainta în orb.
Ianus espinge orice progres violent, revoluţionar sau nesăbuit, atunci când există riscul producerii unor dezechilibre sociale sau existenţiale.
O lume aflată sub protecţia lui Ianus respinge orice favoare venită din partea unei noutăţi absolute. Noutatea trebuie să aibă legături de continuitate cu trecutul.
Pentru Nicușor Dan şi ciracii lui, trecutul generează doar retrograzi, extremişti şi lipsă de valoare. Cine pomeneşte ceva despre trecut este etichetat imediat ca „nostalgic”.
Viitorul României stă în șansa apariției unui lider care să aibă în ADN-ul său ceva din spiritul miticului Ianus.
Până atunci, toată nădejdea rămâne în Parlamentul României, pe care românii l-au ales să-i reprezinte.
Actuala criză generalizată, care domină România, nu poate fi depăşită, atâta timp cât Nicușor Dan ţine blocată orice posibilitate de realizare a unei majorităţi în Parlament.
Ieșirea din acest blocaj nu poate fi decât opera exclusivă a Parlamentului.
Criza a generat majorităţi în Parlament, altele decât cele dorite de Nicușor Dan
Actuala criză energetică nu poate fi pusă exclusiv în cârca Dunării secate. Mai înainte de toate trebuie pus accent pe faptul că orice simţ al datoriei faţă de ţară, din partea USR-ului şi al ONG-urilor afiliate, a secat sub efectul virusului „progresismului” inoculat de Bruxelles.
Acest virus, sub pretextul idiot al „protecției diversităţii”, a blocat şapte proiecte hidroenergetice finalizate până la aproape 90%.
Miercuri 19 august a.c., Parlamentul României i-a dovedit lui Nicușor Dan, că în ciuda blocajului său, există o majoritate necesară, formată din PSD-AUR-UDMR-Minoritati, care a votat Legea privind hidrocentralele, prin care cele şapte proiecte hidroenergetice au fost deblocate, fiind scoase din spaţiul „ariilor protejate”.
Cele şapte proiecte hidroenergetice, finalizate până la aproape 90% sunt: Răstolița, Pașcani, Livezeni-Bumbești, Surduc-Siriu, Cerna-Motru-Tismana, Cerna-Belareca şi Corvetu-Avrig.
Aşa-zisul „Guvern Bolojan” a încercat să blocheze Legea hidrocentralelor, susţinând că protecţia populaţiei de zglăvoace sau insecte este mai importantă decât protecţia populaţiei umane.
Chiar şi Nicușor Dan a atacat Legea hidrocentralelor la CCR, care i-a respins acţiunea.
Nicușor Dan, consecvent cu el însuşi, încă de pe vremea când bătea cu lingura în tigaie la proteste, a retrimis legea hidrocentralelor la Parlament, pentru a fi reexaminată în favoarea zglăvoacelor.
Parlamentul, transformat în guvern ad-hoc, prin votul din 19 august a dovedit că reprezintă voinţa populară şi a respins cererea lui Nicușor Dan.
Graţie Parlamentului vom avea curent, fără a ne căciuli la Bulgaria şi Ucraina.
Prin acţiunea sa, Parlamentul i-a transmis adormitului de la Cotroceni, să se trezească la realitate şi să înţeleagă că există o reală majoritate parlamentară când este vorba de interesele României.
Place unora sau nu place altora, se vede că în ciuda blocajului introdus de Nicușor Dan, începând cu data de 5 mai a.c., ziua în care Guvernul Bolojan a fost demis prin moţiune de cenzură, PSD și AUR colaborează constant în Parlament. Chiar dacă Sorin Grindeanu şi George Simion se spală pe mâini în public, după fiecare strângere de mână.
Grav nu este faptul că PSD şi AUR colaborează, ci faptul că Nicușor Dan ignoră această realitate constituţională, și că în Parlament există şi o altă majoritate decât cea dorită de el în mod cu totul neconstituţional.
Când această majoritate, împinsă din spate de voinţa populară, va vota în Parlament suspendarea lui Nicușor Dan, trezirea acestuia va fi inutilă, indiferent câte palme îşi va trage după.
Conform recentelor sondaje de opinie, PSD şi AUR ar avea peste 65% din mandatele viitorului Parlament, dacă ar avea loc alegeri anticipate.
Aceste sondaje l-au blocat pe Nicușor Dan, care a decis că decât să aibă loc în România alegeri anticipate, mai bine să se ducă România de râpă. În fond, acesta este şi interesul celor de la Bruxelles. Pentru un astfel de obiectiv, l-au pus pe Nicușor Dan preşedinte, după ce au anulat alegerile.
Oare pe ce mizează Nicușor Dan acum când blochează formarea Guvernului şi termenul limită 31 august, pentru PNRR, este ca şi epuizat? Pe cine va da el vina?
Duminică 23 august (ce zi?) o ştire ne-a venit de la Cotroceni. Că Nicușor Dan a decis deja că vina neconstituirii guvernului este exclusiv a Parlamentului.
Este un naiv domnul Nicușor, întreaga vină va fi a lui.
Promisiunile lui, că va rezolva problemele urgente „într-un timp rezonabil”, pentru noi nu înseamnă decât „la paștele cailor”.
Au trecut 110 zile de când nu avem guvernul promis „în timp rezonabil”.
Nu cred că pentru o suspendare de președinte, Parlamentul are nevoie de atâta „timp rezonabil!”
Ioan Bivolaru
