Un exemplar extrem de rar și prețios, din prima carte tipărită în Moldova a fost descoperit în arhiva uneia din cele mai vechi parohii din Moldova, aceea din satul Hociungi, comuna Moldoveni, satul natal al părintelui dr. Florin Țuscanu, care urmărește traseul peste veacuri al acestei cărți de patrimoniu.
”Prima carte tipărită în Moldova: Cazania lui Varlaam – a fost tipărită la Iași, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam, la anul 1643, în timpul domniei lui Vasile Lupu.
Un exemplar al acestei inestimabile cărți se păstrează în biblioteca eparhială din Roman și provine din satul meu natal, Hociungi-Neamț; localitate care în luna martie anul acesta a împlinit 535 de ani de la atestarea sa documentară (1490)”, consemnează părintele dr. Florin Țuscanu, care pune în evidență câteva din însemnările prețioase, de pe acestă ”comoară” culturală.
Pe paginile îngălbenite ale Cazaniei de la Hociungi sunt câteva însemnări deosebit de prețioase, arată pr. dr. Florin Țuscanu:
„Aceasta a scris Neculai Oanță în zilele lui Ion Iliiaș Alexandru Voevoda. Atunci au fost oști …dese la la Neamțu și am păgubit mult…partea mea…Au fost pagubă să se știe. Vleat 7175 av(gust) 24, de la Hs 1667”;
„Să să știi de când am luat aciastă sfânta carti de la Hociungi, de la niști smeriț prieteni, în ziua de Florii, în dzilile pre luminatului Domn Io Grigorie Ghica Voevod, leat 7272 ag. 26 zile ( 1764)”;
„Eu, robul lui Dumnezeu, Vasile, fiul lui Dumitru din Porcești, în anul 1668, iulie, 15”
Sunt amintite în aceste însemnări si numele unor preoți slujitori precum: popa Nestor, popa Pavel din Hociungi, diaconul Dumitrașcu, fiul lui Irimia din Hociungi…. Veșnica sa fie pomenirea lor!”. Încheie pr.dr.Florin Țuscanu.
Aport prețios la formarea limbii literare române
De reamintit faptul că această lucrare, are potrivit site-ului Doxologia 506 file, ilustrate cu numeroase gravuri, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinți la care se adaugă inițiale înflorate, frontispicii, viniete, podoabe finale.
Cartea începe cu un „Cuvânt“ adresat de Vasile Lupu „la toată semenția românească de pretutindeni ce se află pravoslavnici într-această limbă“, arătând că oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“. Urma apoi un „Cuvânt către cetitoriu“ al mitropolitului.
”Din aceste două prefețe se desprinde ideea unității de neam și de limbă a românilor din Moldova, Muntenia și Transilvania. Cartea are două părți. Partea întâi cuprinde 54 de cazanii la duminici, iar partea a doua cuprinde 21 de cazanii la diferite sărbători.
Varlaam are, potrivit sursei citate, meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii, care circulau în țările românești în manuscris, traduse din grecește sau din slavonește, le-a revizuit și le-a dat ca „dar“ întregului popor român.
”Cazania a adus un aport prețios la formare limbii noastre literare, fiind scrisă într-un stil viu și plin de culoare, cu fraze bogate în comparații pitorești și expresii plastice.
Prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, Cartea românească de învățătură a lui Varlaam a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, ajungând nu numai în mâna episcopilor și a preoților, ci chiar a credincioșilor de la sate”, susțin criticii literari.
