Problema nu e ce vedem noi. Problema e ce (nu) fac ei
Sondajul INSCOP, care arată că 66,2% dintre români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un lider bun, a stârnit îngrijorare în rândul societății civile și al unor lideri politici.
Așa cum a spus Nicușor Dan: „Mă îngrijorează profund rezultatele studiului prezentat astăzi de INSCOP și IICMER. În opinia mea, principalul motiv pentru care tot mai mulți români idealizează comunismul este dezamăgirea profundă față de clasa politică din ultimele trei decenii. Corupția, lipsa de transparență, promisiunile nerespectate și sentimentul de nedreptate au slăbit încrederea oamenilor în prezent și în viitor. Când speranțele sunt înșelate ani la rând, nostalgia devine o reacție firească, chiar dacă se bazează pe o imagine distorsionată a trecutului.”
Aceste cuvinte ar trebui să stea pe biroul fiecărui lider. Pentru că nu cetățenii sunt problema – percepțiile lor sunt doar efectul. Cauza este un sistem politic care a eșuat, timp de decenii, să construiască o alternativă convingătoare la trecutul pe care acum îl condamnă.
În loc să fie îngrijorați că „vedem greșit”, politicienii ar trebui să se întrebe: ce anume ar trebui să vedem mai bun în jurul nostru? Cine sunt liderii credibili ai prezentului? Unde sunt deciziile curajoase, politicile coerente, proiectele naționale reale?
E convenabil să critici poporul pentru cum își amintește istoria, dar e o ipocrizie periculoasă să o faci în timp ce întinzi la vânzare pe masă ultimele companii de stat, închizi ochii la capturarea resurselor și tratezi guvernarea ca pe o afacere personală.
„Faptul că două treimi dintre români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un lider bun arată cât de fragilă este memoria noastră colectivă și cât de ușor pot fi manipulate percepțiile atunci când statul nu investește suficient în educație istorică, civică și în comunicarea onestă cu cetățenii.”
Are dreptate Nicușor Dan – dar statul nu investește îndeajuns. Ba pare să fi renunțat și la orice formă de dialog autentic. Dacă oamenii se refugiază în trecut, e și pentru că prezentul nu le oferă nimic în care să creadă. În locul încrederii avem lehamite, în locul viziunii – improvizație, în locul dreptății – un dublu standard sfidător.
Nu poți cere unei societăți să iubească democrația, dacă democrația înseamnă pentru mulți doar sărăcie, aroganță de sus și promisiuni goale.
„România nu poate construi un viitor solid privind înapoi cu iluzii. Avem datoria de a învăța din trecut, nu de a-l reînvia.”
Așa încheie Nicușor Dan – și da, iar are dreptate. Dar pentru ca România să nu se uite înapoi, trebuie să aibă un motiv serios să privească înainte.
Nu ne mai certați pentru cum vedem lucrurile. Întrebați-vă ce ne arătați. Și cât din ceea ce faceți e, cu adevărat, pentru binele acestei țări.
