O partidă între două echipe modeste, dar cu ambiții mari
Meciul de la Piatra Neamț, disputat în fața unei tribune mai rare ca zăpada în aprilie, a fost o combinație între exercițiu de răbdare, test de nervi și lecție de „niciodată nu e prea târziu”. Ceahlăul a primit vizita Concordiei Chiajna într-un meci de play-out care pe hârtie nu promitea mare lucru, dar care a oferit un final neașteptat: egalare în minutul 90+1, semnată Geani Crețu.
Început de meci cu gust de déjà-vu
Concordia a deschis scorul repede, în minutul 8, prin Robert Ion, după o fază controversată în care mingea a fost respinsă de Asibei de pe linia porții. Arbitrul asistent din Buzău, Alexandru Petre, a fost singurul convins că balonul a depășit linia. Decizia a fost validată, iar Ceahlăul s-a trezit din nou în postura familiară de a alerga după egalare.
Prima repriză: pasă la adversar, joc steril și multă improvizație
Până la pauză, Ceahlăul a avut posesia, dar nu și ideile. Mingile au fost prea dese „pe sus”, combinațiile lente, iar ocaziile au fost doar pe hârtie. Souza, debutant în Liga a II-a, a încercat să dinamizeze atacul, în timp ce Katusa a fost activ, dar uneori prea individualist. Tribuna nu a apreciat. Mijlocul n-a legat fazele, iar apărarea a tremurat la fiecare contraatac.
Fizic la limită: contact la cap și dueluri dure
Deși meciul părea „fără miză”, pe teren lucrurile au fost serioase. Am avut contacte tari, intrări pe limită și chiar o fază în care un jucător de la Ceahlăul a fost lovit la cap, după ce a intrat curajos într-un duel aerian. Noroc că s-a ridicat rapid, dar momentul a demonstrat cât de mult își doreau unii dintre băieți să se afirme.
Repriza a doua: altă energie, dar același ghinion la finalizare
După pauză, Ceahlăul a ieșit cu mai mult curaj. Introducerea lui Crețu s-a dovedit inspirată, Souza a continuat să forțeze pe flanc, iar Nădășanu a fost implicat în toate acțiunile ofensive. Chiar și așa, ocaziile clare s-au lăsat greu construite. Concordia a rămas compactă, iar Ceahlăul a părut că se lovește de un zid la 20 de metri de poartă.
Minutul 90+1: când speranța n-avea chef să moară
Când deja se făceau glume despre încă o înfrângere acasă, Geani Crețu a apărut ca din norii de pe Ceahlău și a înscris golul egalizator. Golul a venit din penalty. Nu a fost cea mai frumoasă fază, dar a fost exact ce trebuia. Explozie de bucurie în tribuna vocală și puțin din demnitatea rănită a echipei a fost salvată.
Nu e o revoluție, dar e un semn că Ceahlăul încă respiră
1-1 cu Chiajna nu e o minune, dar după prestațiile șterse de acasă, e o gură de aer. E un semn că echipa luptă, că băieții vor, că Veronese începe să încropească un nucleu pe care se poate construi. Mai e de lucru, dar ceva s-a schimbat: am egalat, în loc să pierdem.
PS: Surpriza lui Marco? A fost. Pe final.
De unde, cu o zi înainte, antrenorul Marco Veronese anunța „surprize” și „experimente” la conferința de presă, surpriza reală a venit când nimeni nu mai credea: în minutul 90+1. Nu o schimbare tactică genială, nu un pressing nemaiîntâlnit, ci un moment de inspirație și determinare.
Și uneori, în fotbal, asta face toți banii.
