În fiecare an, la data de 6 ianuarie, creștinii sărbătoresc Boboteaza – Botezul Domnului, una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale lumii creștine, consemnată încă din secolul al III-lea, alături de Paște și Crăciun. Este ziua în care apele sunt sfințite, iar natura este, simbolic, purificată de forțele răului.
Ce este Boboteaza și de ce o sărbătorim?
Boboteaza, cunoscută și sub numele de Epifania, este o sărbătoare care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Pentru creștinii ortodocși, este ziua în care Duhul Sfânt a coborât peste Iisus în momentul botezului, iar cerurile s-au deschis.
Astfel, Boboteaza devine un simbol al curățirii, sfințirii și reînnoirii spirituale. La o zi după Bobotează, pe 7 ianuarie, se celebrează Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea Mântuitorului.
Puterea apei sfințite și interdicțiile zilei
Potrivit credințelor populare, apa sfințită luată de Bobotează – Agheasma Mare – are puteri tămăduitoare și protectoare. De aceea, în această zi nu se spală rufe, nu se spală pe cap și nu se murdăresc apele, deoarece „se spurcă apa sfințită”.
Bătrânii satelor spun că cei care se spală pe cap de Bobotează riscă dureri de cap tot anul. Stropirea cu agheasmă este însă permisă și chiar recomandată, oamenii stropindu-și casele, animalele și gospodăriile pentru a fi ferite de boli, rele și influențe negative.
Ritualuri spectaculoase și obiceiuri străvechi
În satele aflate pe malul apelor, s-a păstrat obiceiul ca, în timpul slujbei, preotul să arunce o cruce în apa rece, uneori înghețată, iar feciorii satului sar să o aducă la mal. Cel care o recuperează va avea noroc și sănătate tot anul.
Boboteaza este considerată și o sărbătoare a purificării naturii, iar în anumite zone se fac previziuni despre vreme și recolte. Dacă bate crivățul, se anunță roade bogate, dacă plouă – iarnă lungă, iar dacă pomii sunt îmbrăcați în promoroacă – belșug și sănătate.
Ritualuri păgâne și credințe populare
Dincolo de obiceiurile creștine, tradiția românească păstrează și ritualuri păgâne: afumarea grajdurilor, aprinderea focurilor pe câmp, strigături și zgomote pentru alungarea spiritelor rele. O veche credință spune că atunci când crucea este aruncată în apă, dracii ies din ascunzători, fiind văzuți doar de lupi, care îi urmăresc și îi sfâșie.
Agheasma Mare – între credință și știință
Potrivit oamenilor de știință, secretul conservării agheasmei stă în contactul apei cu argintul crucii și cu busuiocul, ambele având proprietăți antimicrobiene.
Argintul distruge bacteriile, iar busuiocul, plantă cu virtuți antiseptice și antiinflamatoare, contribuie la menținerea calității apei sfințite.
Busuiocul este folosit în medicina naturistă pentru afecțiuni digestive, respiratorii, infecții urinare, dureri de cap, gripă sau răceală.
Semnele vremii de Bobotează
Credința populară spune că vremea din ziua de Bobotează prevestește anul întreg. Dacă apa curge din streașină, se va face vin bun, iar gerul mare al Bobotezei anunță sfârșitul iernii.
Boboteaza, momentul când cerurile se deschid
Tradiția spune că în noaptea de Bobotează cerurile se deschid, iar îngerul păzitor le poate arăta tinerilor norocul și ursitul. În unele zone ale țării, în ajunul Bobotezei, se spune că pentru a-şi visa alesul, fetele trebuie să mănânce o turtă frământată doar cu 9 degete, din 8 linguri de făină şi o lingură de sare şi să-şi lege pe inelar un fir roşu de mătase. Apoi, cel pe care-l vor visa noaptea că le aduce apă este ursitul lor.
Ce nu este bine să faci de Bobotează
În ziua Botezului Domnului nu este bine să lași haine la uscat, căci diavolii își caută scăpare, ascunzându-se sub ele. În popor se mai spune că două săptămâni după Bobotează nu se recomandă să speli în pârâuri rufele sau cămășile, căci diavolii abia așteaptă să se agațe de ele.
Agheasma luată de la preot în ziua de Bobotează ajută la curăţarea gospodăriei de diavoli, moroi, șerpi, purici, boli, dar și de influența oamenilor malefici, precum favorizarea unor recolte bogate.
Postul negru din Ajun
În Ajunul Bobotezei se ține post negru, iar cei care reușesc să nu mănânce și să nu bea nimic sunt binecuvântați cu sănătate, noroc și belșug tot anul.
Pe vremuri se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, cu 12 feluri de mâncare:
colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei”, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Masa era sfinţită de preot, care umbla din casă în casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, care înseamnă „Doamne, miluieşte!”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei.
După sfinţirea mesei, o parte din mâncare se dădea animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.
