Dreptul la Neuitare… 15 septembrie 1569
Sfințirea bisericii ”Precista Mare” din Roman, ctitorie a doamnei Ruxanda Lăpușneanu
Pr. dr. Florin Țuscanu consemnează la rubrica ”Dreptul la Neuitare” faptul că în ziua de 15 septembrie 1569 a fost sfințită Biserica ”Precista Mare” din Roman, eveniment evidențiat de următorul hrisov, deslușit de neobositul cercetător romașcan:
”Potrivit pisaniei domneşti amplasată la intrarea in biserică, biserica închinată Maicii Domnului, a fost ridicată de soția lui Alexandru Lăpușneanu, după moartea soțului său, într-un timp scurt – 3 luni și 3 săptămâni:<<Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh evlavioasa și de Dumnezeu iubitoarea Doamna Ruxanda, maica domnului Bogdan Voievod, cu osârdie și cu zeloasa dorință a zidit acest hram intru numele Adormirii Preacistei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, pentru sănătatea și pomenirea ei și pentru mântuirea acelor întru bună cinstire adormiți părinților ei și au pus temelia zidirii la 23 ale lunii mai și s-a săvârșit in luna septembrie 15 zile, în anul 7077 (1569)>>”.
Despre frumusețea arhitectonică a acestui sfânt lăcaș, regretatul profesor Gh. A. M.Ciobanu, ”Academicianul culturii romașcane”, scria în lucrarea: ”Locul și Spiritul- Valori artistice din Roman”, apărută în anul 1998 la Editura ”Crigarux” că:
”Biserica Precista Mare este un poem pentru minune și zbor”…”o altă întruchipare măiastră de istorie și sârg”, care ” în înfățișarea de astăzi ar fi putut inspira legende și dărui spiritualității noastre un Manole moldav…Privită de oriunde, zidirea oprește și uimește, încântă și înalță, reprezentând pentru urbea mușatină <<Tăietura de aur >> a ei, fie că ea s-ar arăta medievalic dintre îngrădiri de case, ori ar fi proiectată orientalic, pe un cer îndepărtat, fie că s-ar ascunde romantic în umbra de codru ori ar fi înălțată acropolic, pe trepte solemne de monument”
