Termenul „binomul SRI–DNA” a desemnat instituția de tristă amintire, neconstituțională, născută din concubinajul Serviciului Român de Informații cu Direcția Națională Anticorupție, pe baza unor protocoale secrete încheiate începând din anul 20091.
Binomul SRI–DNA a fost proiectat să fie un balaur pe scena publică, menit să instituie teroarea sub lozinca așa-zisei combateri a corupției. SRI era reprezentat în acest binom de Florian Coldea, fost prim-adjunct al SRI, iar DNA de Laura Codruța Kövesi, fost procuror-șef al DNA.
Binomul a luat naștere în 2009, sub președinția lui Traian Băsescu, și a funcționat aproape zece ani, până în 2018, când a fost destructurat sub președinția lui Klaus Iohannis.
Destructurarea a început în 2017, când generalul Florian Coldea a fost trecut în rezervă, în urma dezvăluirilor fugarului Sebastian Ghiță, patronul postului România TV.
În iulie 2018, Laura Codruța Kövesi a fost revocată de la șefia DNA printr-un decret semnat de președintele Klaus Iohannis, în urma raportului de evaluare critic înaintat de ministrul Justiției, Tudorel Toader, și a unei decizii a Curții Constituționale.
Perioada de aproape zece ani în care România a fost dominată de binomul SRI–DNA este considerată cea mai neagră perioadă postrevoluționară. În acești ani, demnitatea umană a fost călcată în picioare prin dosare penale care anulau din start prezumția de nevinovăție.
Astfel, persoanele vizate erau condamnate public pe bandă rulantă, înainte de a fi judecate.
Unii procurori ai DNA s-au făcut părtași la un măcel național sub stindardul combaterii corupției. Ei au dat publicității documente, convorbiri interceptate și fapte chiar în timpul anchetelor, pe măsură ce le obțineau. O mizerie fără egal, întâlnită doar în perioada dictaturii staliniste.
În perioada 2009–2018 s-a instalat așa-zisa „justiție la televizor”, menită să influențeze actul de justiție și să pună presiune pe judecători.
După 2009, foarte multe dosare ale unor personalități publice, mai ales politice, s-au încheiat cu soluția „fapta nu există” sau cu neurmărire penală (NUP). Procurorii vinovați au fost acoperiți de o plasă de protecție împotriva oricărei răspunderi pentru aceste abuzuri.
Constatăm acum, cu justificată neliniște, că în România se instalează un nou „binom”. El prefigurează apariția unui alt balaur bicefal, DNA–DIICOT, cu obiective mult mai grave, menite să submineze voința populară exprimată la urne.
Acest balaur s-a născut odată cu anularea alegerilor, în decembrie 2024, a cărei motivare se caută și astăzi, pentru a-i oferi președintelui Nicușor Dan un raport favorabil privind cauzele anulării. O primă variantă a fost prezentată de procurorul general Alex Florența2, ale cărui fantezii au făcut deliciul opiniei publice internaționale, coborând imaginea lui Nicușor Dan sub nivelul penibilului.
DNA este mobilizată acum să scormonească gunoiul anulării alegerilor, pentru a găsi o altă motivare. Aceasta ar fi totuși diferită de opinia majorității populației, care susține, în proporție de peste 80%, că România a fost angajată pe un drum greșit și că alegerile au fost abuziv anulate.
Pe cale de consecință, Nicușor Dan a mărit presiunea asupra DNA. El vrea să poată dovedi că adevăratele motive ale anulării alegerilor vor fi găsite până în 2030, când va dori să obțină un nou mandat, tot prin anularea unor alegeri.
Efortul DNA e demn de o cauză mai bună, pentru că românii știu acum, printre altele, că singura cauză a anulării alegerilor din 2024 a fost Călin Georgescu. Acesta nu era pe placul Bruxelles-ului și al administrației Biden.
Atunci, ordinul pe unitate a fost anularea alegerilor și înlocuirea lui Georgescu pe listele electorale cu Nicușor Dan. Operațiunea a fost opera cooperării Curții Constituționale cu SRI. Ulterior, DNA a fost băgată la înaintare pentru a condamna victima, Călin Georgescu, nu făptuitorii.
Au trecut de atunci aproape doi ani, iar DNA nu a reușit să găsească o singură motivare plauzibilă, apelând doar la metodele specifice „binomului SRI–DNA”.
Începând din decembrie 2024, DNA a deschis dosare în serie și a făcut arestări în trafic, în prezența televiziunilor convocate special. Au urmat descinderi, percheziții, urmăriri, interceptări și tot tacâmul, menite să acopere ceea ce se știe: Nicușor Dan a fost principalul profitor al anulării alegerilor. Constatările au fost prezentate mai întâi presei și abia mult mai târziu instanțelor.
În fond, principala preocupare a DNA ar fi trebuit să fie adunarea tuturor suspiciunilor și filtrarea lor cu bună-credință, pentru a le cerceta temeinic doar pe cele rezonabile. Nu a fost să fie.
DNA a luat de bune toate bazaconiile. Cea mai trăsnită dintre ele a fost „tentativa de răsturnare a ordinii constituționale”, subiect fără nicio legătură cu justificarea anulării alegerilor de către CCR.
Autoritățile, în frunte cu SRI și DNA, și-au exprimat atunci surprinderea față de rezultatul electoral al lui Georgescu, susținând că acesta era un ilustru necunoscut. A fost o minciună sfruntată, spusă pentru a justifica imixtiunea rușilor în alegeri.
Explicația reală era că Georgescu fusese ocolit intenționat de sondajele de opinie, pentru a fi considerat un competitor irelevant.
Irelevanța a fost doar un fenomen indus de „neatenție colectivă”, menit să creeze șocul de după primul tur, din 24 noiembrie 2024.
După primul tur s-a dovedit că 2,12 milioane de români îl cunoșteau pe Georgescu și l-au votat din convingere, nu împinși de la spate de ruși, boți sau troli. Mai mult, după primul tur Georgescu era creditat cu 60–70% din preferințele întregului electorat, inclusiv ale multora dintre cei care votaseră altfel în primul tur. Fără nicio intervenție rusească.
Paradoxal, după logica premeditată a lui Nicușor Dan, rușii s-ar fi implicat în alegerile noastre pentru victoria lui Călin Georgescu. Nu au reușit, datorită intuiției autorităților românești privind existența boților și trolilor. În schimb, Bruxelles-ul și administrația Biden s-au implicat în anularea alegerilor și au reușit, cu concursul acelorași autorități românești intuitive.
O observație de bun-simț: dacă s-a considerat că primul tur a fost influențat de intervenția rusă, trebuia anulat doar acest tur, pentru a fi repetat. Au fost însă anulate integral alegerile, singura posibilitate ca Sistemul să-l poată introduce pe Nicușor Dan în competiție.
Bineînțeles, simultan cu interzicerea candidaturii lui Georgescu, pe motive nedovedite nici până acum.
Odată ce această stare de fapt este arhicunoscută de cei 80% dintre români, președintele Nicușor Dan ar trebui să renunțe la teza influenței și a războiului hibrid rusesc asupra alegerilor din România.
Cu atât mai mult cu cât este de notorietate faptul că Occidentul s-a implicat mai mult și mai eficient în alegerile din România, inclusiv în dărâmarea Guvernului Bolojan3.
Dacă Nicușor Dan vrea să ne transmită ceva inteligent, ar face bine să studieze cu luciditate anularea alegerilor. Ar trebui să recunoască deschis și onest că scopul anulării a fost aducerea sa la Cotroceni.
După cum s-a dovedit, după 2018 DNA a renunțat la spectacolul justiției la televizor, limitându-se la sălile de judecată.
Dar, începând cu 2025, după șapte ani de echilibru constituțional, DNA s-a dat iar în petec. A redeschis stagiunea „Justiția la televizor”, fără cea mai mică reținere față de opinia publică.
Semnalele critice ale opiniei publice nu mai au niciun efect. Românii sunt tot mai convinși că vorbesc la pereți.
La 21 septembrie 2026, DIICOT a adoptat practica binomului SRI–DNA: justiția la televizor
Luni, 21 septembrie, chiar înainte de ora 6 dimineața, Călin Georgescu, fostul candidat la prezidențialele din 2024, a fost oprit în trafic de mascații DIICOT.
A fost dus înapoi acasă, pentru a lua act de spargerea porții și a asista la percheziția făcută de agenții conduși de procurorul de caz. Procurorul căuta probe care să-l incrimineze pe Georgescu într-un dosar dospit privind „constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”4.
În urma percheziției au fost ridicate câteva sisteme de bruiaj, a căror gravitate nu depășește contravenția, dispozitive de stocare a datelor, înscrisuri, două pașapoarte, o legitimație și suma de 4.000 de euro.
Pentru toată această „pradă” au fost sparte dușumele și pereți din casă.
Tot acest spectacol a fost penibil și mai ales grețos, cu atât mai mult cu cât la percheziție au fost prezente, în direct, televiziuni, fapt interzis de lege.
Nici nu se încheiase percheziția, care a durat nouă ore, că rețeaua de jurnaliști arondați era deja invadată de imagini și informații confidențiale din anchetă. Au circulat și date personale ale celor vizați, furnizate „pe surse”.
Bineînțeles că aceste „surse” nu erau decât procurorii care anchetează cazul. Este un abuz de care se credea că România a scăpat odată cu desființarea binomului SRI–DNA, în 2018.
Am asistat la o execuție publică într-un caz în care nicio instanță nu apucase să se pronunțe. Suntem din nou cobaii experimentului din perioada binomului SRI–DNA, când trebuia să așteptăm verdicte de la procurori, nu de la instanțe.
Plângerea împotriva lui Călin Georgescu a fost formulată de un om de afaceri din Buzău, Răzvan Liviu Leu. Acesta administrează o afacere „importantă”, de vânzare de balast și nisip, moștenită de la tatăl său.
În 2021, Răzvan Leu avea nevoie de un credit de șase milioane de euro. A cerut ajutorul unei cunoștințe, Ion Negoescu, care ocupase poziții importante în Ministerul Afacerilor Interne și era considerat un apropiat al lui Călin Georgescu.
Ion Negoescu l-a recomandat pe Georgescu lui Răzvan Leu, pentru intermedierea creditului. Leu a fost sfătuit să depună un milion de euro garanție la o sucursală a unei bănci din Elveția. Ar mai fi depus și 100.000 de euro pentru campania din 2024 a lui Georgescu.
Leu a depus banii în 2021, dar până în 2024 nu a primit nici creditul, nici garanția înapoi.
În ianuarie 2024, Leu a depus o plângere penală pentru înșelăciune.
La 27 mai 2024, a depus și o sesizare penală la Structura Centrală a DIICOT (dosarul nr. 2871/19/P/2024). În sesizare se menționa că și Călin Georgescu ar fi beneficiat de 100.000 de euro pentru campania electorală din acel an.
Așa am aflat, oficial, cine a finanțat campania electorală a lui Călin Georgescu: PNL-ul condus de Nicolae Ciucă și Răzvan Leu. Despre finanțarea campaniei de către ruși nu există dovezi, doar vorbe.
Este important de reținut că abia la începutul lui 2024 au început să fie distribuite pe TikTok și Telegram clipuri, podcasturi și interviuri cu Călin Georgescu. Activitatea a crescut exponențial în mai–iunie 2024 și a atins maximul în octombrie, odată cu debutul campaniei electorale.
Acest nou dosar este al treilea pe numele lui Călin Georgescu.
Primul se referă la o tentativă de schimbare a ordinii constituționale. Al doilea privește promovarea cultului lui Corneliu Zelea Codreanu și al lui Ion Antonescu.
Primul dosar, cel privind răsturnarea ordinii constituționale, este o aiureală. Se bazează pe faptul că, în două autovehicule percheziționate în care se deplasau niște mercenari din gruparea Potra, s-au găsit cuțite, bricege, leviere și un pistol.
Să fim serioși: prin câte „tentative de răsturnare a ordinii constituționale” ar fi trecut România, dacă ne amintim câte arsenale au fost descoperite la perchezițiile făcute la interlopi? Niciun procuror nu a formulat în acele cazuri vreo acuzație privind schimbarea ordinii constituționale, ci doar nerespectarea regimului armelor.
La 21 septembrie 2026, Georgescu a fost reținut de procurori, cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. Este o măsură preventivă neîntemeiată și foarte gravă.
A doua zi, 22 septembrie, judecătorii Tribunalului București au respins propunerea de arestare preventivă. Georgescu a rămas sub control judiciar pentru 60 de zile și a putut pleca acasă în uralele susținătorilor prezenți în fața Tribunalului, ceea ce i-a crescut cota de popularitate5.
Prin controlul judiciar, lui Călin Georgescu i se limitează libertatea de mișcare și, implicit, libertatea de exprimare.
Nu intenționez să mă erijez în avocatul lui Călin Georgescu. Acesta își are avocații lui și nu vreau să le mănânc pâinea.
Dar atât DNA, cât și DIICOT, conduse de procurori numiți de președintele Nicușor Dan, trebuie să respecte limitele stabilite de lege. Ele trebuie să ajute justiția să facă dreptate, dar nu cu prețul călcării în picioare a demnității oamenilor și a opiniilor acestora.
Nicușor Dan trebuie să fie convins de un lucru: știm bine că niciunul dintre cele trei dosare aflate pe rol pe numele lui Călin Georgescu nu are vreo legătură cu anularea alegerilor din 2024. Aceste dosare trebuie să-și urmeze cursul. Raportul promis de Nicușor Dan privind cauzele anulării alegerilor nu poate fi însă ascuns în spatele lor, ca și cum ar fi fost instrumentate pentru a-l suplini.
Ne așteaptă vremuri tulburi, în prezența noului binom DIICOT–DNA, care adâncește și mai mult criza generalizată prin care trece România.
Ioan Bivolaru
Opiniile exprimate în această rubrică aparțin autorului și nu reprezintă neapărat punctul de vedere al redacției.
- Protocolul de 18 pagini a fost încheiat în februarie 2009 între George Cristian Maior, pe atunci director al SRI, și Laura Codruța Kövesi, pe atunci procuror general al României; documentul a fost desecretizat în 2018. Surse: TVR Info; Profit.ro. [↩]
- Alex Florența este procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu șeful DNA.
Raportul promis de președinte este elaborat de Administrația Prezidențială, cu contribuția unor structuri din Comunitatea Națională de Informații și a altor instituții cu atribuții în domeniu. Surse: HotNews; News.ro. [↩]
- N.red.: Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai 2026, prin moțiunea de cenzură inițiată de PSD și AUR, adoptată cu 281 de voturi pentru și 4 împotrivă. Sursă: StartupCafe. [↩]
- Procurorii DIICOT – Structura Centrală, împreună cu polițiștii Direcției de Investigații Criminale din IGPR, au executat cinci mandate de percheziție domiciliară în București, Mogoșoaia, Ciolpani și Buftea. Sursă: Money.ro. [↩]
- Decizia Tribunalului București nu este definitivă, iar DIICOT a anunțat că o va contesta. La 24 septembrie 2026, procurorii au instituit sechestru asigurător asupra imobilului din Mogoșoaia. Surse: Radio România; Buletin de București. [↩]
