Din nou despre singurătatea și neputința bătrânilor și întrebarea legitimă ”Ce e de făcut?”
A devenit un fapt banal ca, periodic, din păcate, din ce în ce mai des, să auzim din presă despre intervenții ale echipajelor ISU Neamț pentru deblocarea unor uși, în spatele cărora se află un bătrân singur, pe care vecinii nu l-au mai văzut de ceva vreme.
Conform unui comunicat de presă al ISU Neamț, iată că luni, 28 aprilie, pompierii din cadrul ISU Neamț(Detașamentul Roman) au fost solicitați să intervină pentru deblocarea accesului într-un apartament situat pe strada Anton Pann din municipiul Roman.
”Utilizând o scară mobilă din dotarea autospecialei, salvatorii au pătruns în locuință printr-o fereastră. În interior, aceștia au găsit un bărbat în vârstă de aproximativ 64 de ani, care nu mai prezenta semne vitale.
Echipajele medicale, sosite la fața locului, au confirmat decesul. Autoritățile investighează circumstanțele în care s-a produs tragedia”, a precizat căpitan Irina Popa, purtătorul de cuvânt al ISU Neamț.
Statistici alarmante
Conform statisticilor puse la dispoziție de aceeași sursă numai anul acesta, 2025, echipajele ISU Neamț au intervenit pentru deblocarea a 54 de uși, în spatele cărora se aflau bătrâni singuri. Astfel în Piatra Neamț au fost deblocate 27 de uși, în două situații fiind găsite în interior persoane decedate.
La Roman au fost deblocate 23 de uși, o persoană( cea de ieri) fiind găsită decedată. La Târgu Neamț s-a solicitat intervenția pompierilor militari pentru deblocarea a 4 uși.
Din fericire în Orașul de sub Datele ISU Neamț pentru anul 2024 sunt cutremurătoare: 134 de misiuni pentru deblocarea locuințelor, soldate cu 11 decese.
Comparativ cu 2020, când au fost 128 de misiuni și 32 de decese, cifrele arată o problemă care persistă și se adâncește. În spatele acestor numere se ascund destine frânte și povești de viață care s-au încheiat în cea mai profundă singurătate.
Inițiativă jurnalistică, sperăm cu efecte pozitive
Situația bătrânilor singuri este una îngrijorătoare și ea a generat o inițiativă jurnalistică, ce ne-a determinat să solicităm Primăriei implicarea, așa încât, la propunerea redactorilor ”Monitorul de Roman” și RomanTV să se treacă la implementarea unui program de monitorizare a bătrânilor singuri.
De menționat că în conformitate cu informațiile primite de redactorul ”Monitorul” numai în Asociația 1 Simirodava din cei 570 de proprietari, care locuiesc în cele 7 blocuri aflate în administrarea acesteia, 50 sunt bătrâni singuri.
Singurătatea, boală necruțătoare
Toate aceste date vin să completeze un tablou sumbru al unei societăți în care singurătatea a devenit o boală mai necruțătoare decât multe alte afecțiuni și așa cum scriam chiar la începutul acestui an, s-a format, aproape pe nesimțite, o nouă categorie socială în România: cei invizibili.
Sunt părinții și bunicii noștri, vecinii de palier pe lângă care trecem grăbiți, foștii profesori sau medici care au educat și vindecat generații întregi. Astăzi, mulți dintre ei trăiesc într-o singurătate apăsătoare, devenind invizibili pentru o societate care pare să-și fi pierdut capacitatea de a-i vedea.
O poveste tristă, care a circulat pe șoptite, prin oraș, vorbește de drama unei cunoscută și respectate profesoare, ajunsă la venerabila vârstă de….ani, care în mijloc de ianuarie a făcut UN AVC după ce a fost călcată de hoți. Trist, dar…adevărat”
Cauze multiple ale unei crize sociale profunde
Fenomenul “bătrânilor invizibili” are rădăcini adânci în transformările sociale ale ultimelor decenii. Migrația masivă a tinerilor a lăsat în urmă sate îmbătrânite și apartamente de bloc în care timpul pare să se fi oprit în loc. Digitalizarea accelerată a societății a creat noi bariere pentru cei care nu pot ține pasul cu tehnologia. Sărăcia, pensiile mici și costurile crescânde ale vieții împing mulți vârstnici într-o izolare și mai profundă.
Consecințele devastatoare ale singurătății
Medicii și psihologii trag semnale de alarmă: singurătatea ucide la fel de sigur ca multe boli cronice. Izolarea socială slăbește sistemul imunitar, crește riscul bolilor cardiovasculare și accelerează instalarea demenței. Depresia și anxietatea devin companioni permanenți pentru mulți vârstnici singuri. Paradoxal, într-o epocă a comunicării instantanee, tot mai mulți bătrâni trăiesc și mor în tăcere.
Un apel urgent la conștiința societății
Este timpul să recunoaștem că avem o criză națională care necesită acțiune imediată. Nu mai putem privi cu indiferență dramele care se petrec în spatele ușilor închise ale apartamentelor. Avem nevoie de programe sociale concrete, de implicarea comunităților locale și, mai ales, de o schimbare fundamentală în modul în care ne raportăm la vârstnicii noștri.
Fiecare ușă închisă din blocurile noastre ar putea ascunde o dramă în desfășurare. Fiecare vecin în vârstă care nu mai răspunde la telefon ar putea avea nevoie de ajutor. În era comunicării digitale și a conexiunilor globale, am ajuns să ne pierdem capacitatea de a vedea suferința celor de lângă noi.
”Nu mă respinge în timpul bătrâneții!” este sloganul pe care Papa Francisc a atras atenția că „Bătrânii noştri nu sunt o povară, ci sunt un dar!” și că România nu trebuie să se transforme într-o țară a bătrânilor singuri, nevoiți să se descurce pe cont propriu.
