Mircea Lucescu a încetat din viață marți, 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani. „Il Luce” se afla internat la Spitalul Universitar din București din 29 martie, când leșinase în cantonamentul echipei naționale de la Mogoșoaia în timp ce le ținea ședința tehnică jucătorilor. Cauza inițială fusese o tahicardie ventriculară. Pe 3 aprilie, chiar în ziua în care urma să fie externat, a suferit un infarct miocardic acut. Starea sa s-a degradat rapid, transferul la Terapie Intensivă devenind inevitabil, iar ultimele investigații CT au relevat multiple accidente vasculare cerebrale și focare de tromboembolism pulmonar.
A fost al treilea cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului mondial, cu 35 de trofee, după Alex Ferguson și Pep Guardiola. Primul în sufletele românilor.
Copilăria și formarea
S-a născut pe 29 iulie 1945, la București, într-o familie modestă în care părinții au făcut totul pentru a oferi celor cinci copii șansa unei vieți mai bune. În ciuda greutăților, l-au îndrumat să iubească literatura, poezia — și fotbalul. Și-a absolvit studiile la Academia de Studii Economice din București, pregătire care s-a dovedit esențială în cariera sa managerială, permițându-i să înțeleagă dimensiunile financiare și administrative ale cluburilor pe care le-a condus.
A activat în principal la Dinamo între 1964 și 1977, câștigând șase titluri de campion. A jucat 361 de meciuri în prima divizie, în care a înscris 78 de goluri, și a îmbrăcat tricoul echipei naționale de 70 de ori. A căpitanat România la Campionatul Mondial din Mexic 1970. Era un mijlocaș ofensiv elegant, un lider natural în vestiar — calități pe care le-a transferat, mai târziu, pe bancă.
Antrenorul — nașterea unui meșteșug
Cariera de antrenor a început aproape simultan cu finalul celei de jucător. La Corvinul Hunedoara a demonstrat de la început abilitatea de a descoperi și promova talente tinere — Ioan Andone, Mircea Rednic, Dorin Mateuț. Același fler l-a condus la Dinamo, unde a construit una dintre cele mai valoroase generații ale clubului, apoi la Rapid, unde a câștigat primul titlu de campioană al echipei după 32 de ani.
Inter, Ronaldo și Turcia
La Inter Milano a lucrat cu Ronaldo Nazario, Roberto Baggio, Andrea Pirlo și Javier Zanetti, ducând echipa până în sferturile Ligii Campionilor. Îl descria pe Ronaldo cu afecțiunea unui om care știa că vede ceva unic: „Ca talent, a fost fenomenal. Pe teren făcea niște lucruri pe care nu le-am mai văzut la un alt jucător.”
Cu Galatasaray a câștigat Supercupa Europei în fața lui Real Madrid, iar cu Beșiktaș a câștigat campionatul cu recordul de 85 de puncte, neegalat în fotbalul turcesc. Era un antrenor care nu se mulțumea niciodată cu mai puțin decât istoria.
Ucraina — apogeul
Perioada ucraineană rămâne vârful carierei. Sub conducerea lui, Shakhtar Donețk a cucerit opt titluri de campioană națională, cinci Cupe ale Ucrainei, șapte Supercupe, iar în 2009 a câștigat Cupa UEFA după finala cu Werder Bremen, scor 2-1. Lucescu este ultimul antrenor care a câștigat Cupa UEFA — competiție redenumită ulterior Liga Europa. Tot la Shakhtar a lansat viitoare stele mondiale: Fernandinho, Willian și Douglas Costa au trecut prin mâinile sale.
Omul din spatele antrenorului
Căsătorit cu Neli de peste cinci decenii, relația lor a reprezentat un pilon de stabilitate pe fondul unei cariere extrem de solicitante. Împreună au un fiu, Răzvan Lucescu, care a ales să urmeze pașii tatălui, devenind la rândul său antrenor de succes. Lucescu era un om cultivat, poliglot — vorbea română, italiană, franceză, spaniolă, engleză, portugheză și rusă — și care le spunea jucătorilor săi că o seară la teatru valorează mai mult decât una în club.
Ultimul act
Revenirea în fruntea naționalei României în august 2024, la 79 de ani, a fost gestul unui om incapabil să stea departe de fotbal. La meciul cu Turcia din 26 martie 2026 a doborât recordul mondial al celui mai în vârstă selecționer care a condus o echipă într-un meci oficial. Nouă zile mai târziu, inima care bătuse atât de tare pentru fotbal s-a oprit.
Fotbalul românesc și mondial îl plânge astăzi pe omul care a dovedit că pasiunea nu are vârstă.
