Ah, 7 mai. Ziua aceea specială din an în care, conform unor minți „luminate” de soarele globalizării, e complet normal să te duci la grădină… nud. Da, fără nicio remușcare și fără nicio pereche de izmene la orizont. De parcă roșiile cresc mai bine dacă le vad trupul tău model „nebronzat din ʼ97 încoace”.
Cum ar arăta această zi în satele din România?
Imaginează-ți: dimineață de mai, roua pe iarbă, cucul cântă, și-n mijlocul livezii – nea Gică, complet dezbrăcat, trăgând după el o roabă cu compost și o resemnare adâncă în priviri. El nu mai are nimic de pierdut – că oricum l-a văzut tot satul anul trecut când s-a împiedicat de un furtun și a rămas în chiloți în șanț. Acum merge pe ideea: „dacă tot m-a văzut lumea o dată, măcar să fie festiv.”
Tanti Floarea, în vârstă de 74 de ani și martor vizual fără voia ei, deja își scoate mătăniile și zice că nici Ceaușescu nu îndrăznea atâta obrăznicie. În fundal, câinii latră, vaca se uită urât, iar păsările refuză să mai cânte.
„Acceptarea corpului” zici?
Desigur, sună bine în teorie. În practică, la sat, e genul de „acceptare” care vine cu înregistrări pe telefon, trimise rapid pe grupul de WhatsApp al comunei, cu titlul: „Grădinarul dezbrăcat – ediția de primăvară”.
Dar nu trebuie să râdem. Serios acum. Grădinăritul nud e, cică, despre conectarea cu natura, despre eliberarea de convenții și haine strâmte. Cum ar veni, n-ai trăit cu adevărat până n-ai prășit un rând de ceapă cu vântul bătându-ți prin toate colțurile existenței.
Sărbătoarea vine și cu un mesaj profund: „Iubește-ți corpul!” Și e frumos, până te prăjești ca un cârnat uitat pe grătar sau te înțeapă o furnică într-un loc unde soarele nu ajunge, dar gluma da.
